Dragii mei prieteni si familie,cred ca ati asteptat destul de curiosi sa spun cine sunt eu.Nici nu stiam eu mesagerul,ca am primit identitatea mea inainte ca Mary sa stie cine este sau ca primul Sananda sa fi aparut la orizont.Atunci stiam deja ca de unde venim avem ambele energii si masculin si feminin intr-un corp,ca suntem androgini,dar asta la nivel mental nu la nivelul unei constiinte care era prea putin dezvoltata.Am avut adevarul sub ochi tot timpul dar l-am ignorat pentru ca nu stiam ca visele mele erau mesaje,ci doar simple vise de noapte.Familia din cer m-a lasat sa ajung in locul unde aveam sa inteleg totul,de la un alt nivel de constiinta care trece cu mult de limitele vietii noastre.Am luat la rand toate rolurile ca pe cel real nu l-as fi putut accepta usor,dar acum sunt pregatita pentru a deveni eu.Visul cu revelatia l-am primit in 16 decembrie anul trecut,dar mi s-a parut asa de absurd,incat nu l-am crezut.
Desi nu mai scriam pe blog,i-am scris totusi lui Mary,ca visul era legat de ea.Atunci eram convinsa ca sufletul meu pereche era cel cu care vorbeam,desi Mary mi-a spus ca acel barbat as putea fi eu,adica Sinele meu superior era un barbat.Dar nu am ascultat-o nici atunci si nici cand i-am povestit visul...Voiam sa fiu neaparat femeie si restul nu intra in mintea mea ca era limitata.Acum sa va spun visul...
Eram intr-o sala mare ,care avea doua randuri de banci puse fata in fata.Mary,asa cum arata ea acum,era in mijlocul bancii unde erau femeile iar in fata lor,pe celalalt rand erau barbati de toate neamurile si rasele.Ea trimitea in fata cate o femeie,apoi striga numele unui barbat care era sufletul ei flacara,cei doi se opreau se priveau in ochi si din spatele lor,aparea o lumina alba ,care se unea deasupra capetelor lor intr-o coloana de lumina.Eu eram cu barbatul brunet pe care l-am tot visat,si credeam ca el e sufletul flacara, ne-am imbratisat dar nu aparea lumina aia deasupra.Eu m-am gandit ca e doar alt suflet pereche si m-am asezat mai departe cam suparata.Mary continua sa uneasca sufletele flacara si dupa ce a terminat a venit spre mine.Dar nu mai era Mary,era cea care se numeste Lady Nada,adica era blonda,inalta,supla,frumoasa si zambea duios cu toata fata.Ea mi-a zis cu o voce blanda:''NU CREZI CA E CAZUL SA NE IMPACAM?''si m-a sarutat pe gura.Apoi m-a luat in brate si mi-a zis:"IA UITA-TE DEASUPRA CAPULUI TAU''.
Cand am ridicat privirea din spate spre fata era o lumina alba ca o aura,cu irizatii de curcubeu,cam pana la un metru care arata exact ca si la ceilalti.Ea s-a asezat langa mine si ma tinea de mana,iar eu ma gandeam"Doamne ,ce ma fac acum ca sufletul meu flacara e intr-o femeie ,in MARIA''.
Deci concluzia ...sunt un aspect al lui Sananda,intr-un corp de femeie,ca sa ajut la echilibrarea energiei masculine,care a adus aceasta lume in situatia de fata.Sunt cel mai neconventional aspect al lui,dar traim intr-un UNIVERS unde totul este posibil asa ca indiferent cat de absurd vi s-ar parea,asta sunt eu ,nu mai e loc de indoiala,pentru ca Familia de sus a confirmat totul.Trebuie sa recunosc ca MARY a luat de atunci in calcul si aceasta posibilitate,drept care iar ne-am ciondanit si nu am mai vorbit o saptamana.Oricum nu poti fi totdeauna pregatit de o asemenea veste si se pare ca eu nu eram deloc pregatita.Dar acum ca sunt alaturi de sotul meu ,care este tot o parte din mine si de ceilalti Sananda,vom aduce lumina intr-o lume in care intunericul a stat mult prea mult.Multumesc Mary ca mi-ai amintit cine sunt.Semnat:sufletul flacara LYA
IUBIREA este forta ce da viata intregii creatii,fara ea tot ceea ce este ar disparea intr-o clipa,si prin ea Creatorul exista in fiecare parte a CREATIEI.
Iubirea leaga intregul intr-un tot unitar si fara fisuri.
Iubirea spune totdeauna ''da''..da,te iubesc..da, te ascult...da,te ajut..da,te inteleg.
Iubirea da totul si nu pretinde nimic,niciodata ,nu asteapta multumiri si recunostinta.
Iubirea nu se ascunde,ea umbla in lumina ,cu capul sus ,smerita in maretia ei.
Iubirea te accepta asa cum esti si te invata sa te accepti si tu.
Tot iubirea sare in foc sa te scape,in apa sa te salveze si te sprijina in toate situatiile cand esti daramat,pierdut debusolat.
Iubirea indrageste pacea,alunga ura din cele mai intunecate inimi si aduce linistea in cele mai zbuciumate suflete.
Iubirea sadeste nadejdea,puterea de a spera,dorinta de a ajunge ca azi sa fi mai bun ca ieri.
Acolo unde isi face locas,acolo va inflori in urma ei si desertul cel mai sterp,va face muguri si pomul cel mai uscat si va umple de verdeata stanca cea mai golasa.
Iubirea da viata pentru ca este viata insasi,care ne leaga cu milioane de fire nevazute intre noi si pe noi cu izvorul iubirii,SURSA A TOT CEEA CE ESTE.
Iubirea e darul Creatorului,dat pe gratis fiecarei fiinte care a fost creata din maretia iubirii lui.
Fiti demni de acest dar regal ,impartasiti-l intre voi fara limite,daruiti din tot sufletul iubire,ca izvorul ei este singurul care nu va seca nicicand,dati iubire si celor care au si celor care nu au ,pentru ca ea sa curga nestavilit,dintre stele spre oameni si dinspre oameni spre stele.
Iubiti doar,atat aveti de facut....
Iata dupa tot zbuciumul a venit ziua linistii ,cand toate gandurile se astern usor ca fulgii de zapada in fosnet moale.E in sfarsit linistea mult cautata ,simti ca ai ajuns la capat de drum si toate intrebarile si-au gasit raspunsul.Jocul s-a incheiat,ceea ce aveam de facut in aceasta lume s-a sfarsit ,noi stam in pragul intrarii in fosta noastra casa.Cum privim tot ce a fost ,toate intamplarile prin care am trecut si care compuneau fosta noastra viata?Cu detasare,ca si cand ai privi un film care a fost interesant dar s-a sfarsit.Actorii isi sterg machiajul,isi schimba hainele si arunca perucile pe jos.Ceea ce fusese rolul vietii lor,timp de nenumarate vieti,in milenii de trai aici pe Terra e ajuns la final. A ramas doar frumusetea jocului si maiestria tuturor participantilor.Nu mai sunt pasiuni aprinse,am inteles ca totul a fost doar un joc pe scena lumii si acum din pragul casei noastre care ne asteapta asa cum o stiam,privim cu serenitate inapoi.Fara resentimente,fara nici un sentiment negativ,invaluiti in liniste ca intr-o manta ne luam aripile de la naftalina si zburam intr-un dans usor spre ultima destinatie:cerul.
Vine o zi in care te trezesti ca nu mai esti fiinta marunta si neimportanta care erai ieri,cand adevarul se arata in toata splendoarea in fata ochilor tai.Intai e faza de soc,de negare datorita numeroaselor programari pe care le ai inca de cand ai venit aici.Cum sa fi tocmai tu,asta atat de anonim,una din cele mai inalte spirite ale Universului,sigur e o greseala ,poate e altul,tu te stii,nu esti cel mai grozav ,ai multe defecte,altii sunt mai spiritualizati,mai sus pusi,sigur este vorba de o confuzie..si tot asa cautand scuze patetice,ca sa nu-ti asumi rolul pentru care esti aici.Chiar asa,de ce trebuie ca altcineva sa fie cel responsabil pentru ceea ce-ti revine tie ca fiinta ?.Maretia nu e pentru tine?De ce nu?Daca altul afirma ca e un suflet inaltat,un Mare maestru,ti se pare credibi,dar daca ti se spune ca si tu esti la fel incep indoielile,trasul inapoi,impresia ca e prea mult si nu ti se potriveste ca tu esti prea mic.Dar cine va juca rolul tau unic in Creatie,daca tu,fiinta luminata si evoluata nu o faci?Pe cine sa delegam sa rezolve problemele care tin de competenta noastra,ca noi avem altele de facut?Treziti-va ,fiinte luminate,ca vremea voastra a sosit!Acum asteptam sa raspanditi lumina voastra nu sa va ascundeti dupa scuze puerile pentru ca rolul vi se pare prea maret.E rolul vostru si Marele Creator se bazeaza pe voi ca-l veti juca cu maiestrie incepand de ACUM!
Iluzia in care traim se bazeaza pe un lucru care este baza acestei lumi,separarea.Nu e numai separarea iluzorie de Creator,ci mai ales separarea intre noi dupa cele mai diverse criterii..aspect ,sex,nationalitate,religie,convingeri de toate felurile,interese diferite,culoarea pielii si inca o multime de criterii alese ad-hoc ,unele de-a dreptul fanteziste.Cand am venit,am ales de comun acord ca sa sustinem aceasta iluzie cu totii,pentru ca ea sa existe,altfel in clipa cand nu mai oferim energie pentru pastrarea ei,se va spulbera ca un castel din carti de joc.Cand traiesti in separare,atat de mult te inveti cu faptul ca tu esti separat,o fiinta de sine statatoare,un eu,incat cu greu poti sa concepi un Univers unde toti traiesc aliniati cu vointa Creatorului si conlucreaza ca o mare familie.Adica chiar daca exista familii de suflet separate,totusi la baza toti pornesc din aceeasi sursa,prin toti trece aceeasi energie care-i leaga si hraneste si aceleasi gene,tot recombinate au fost folosite la crearea speciilor.Acelesi caramizi din care s-au facut toate lucrurile,toata materia si energia.Capcana iluziei in care am cazut,a fost sa cred ca in cer Familia Universala e doar un concept si ca si aici,fiecare cu treaba lui,fiecare trage pentru ai lui,fiecare cu interesele lui.Deci am folosit masura iluziei ca sa masor lumea de dincolo.Si rezultatul a fost catastrofal si m-a tinut in aceasta paradigma luni de zile,pana cand intr-o zi enormitatea prostiei in care credeam a iesit la iveala.Oare asa sa fie in cer,oare unii favorizati de soarta si altii mereu jos,ca si aici?Bineteles ca intrebarile la care dadeam raspuns cu mintea mea marginita,aveau raspunsuri eronate.Ma framantau ganduri contradictorii,nu se putea sa fie aceleasi reguli nedrepte ca si aici,dar mintea nu putea sa inteleaga care-i treaba cu toti suntem UNUL.Nu putea trai conform acestui adevar.Ca sa pun capat problemei care devenise prea mare,am facu ceea ce se asteapta acum de la noi cei treziti:am cerut ajutor de sus,daca eu nu stiu raspunsul corect ei il stiu.Si raspunsul a venit fara gres si s-a facut lumina in mintea mea,am inteles ca cei care m-au ajutat sa cred,sa-mi schimb perceptia,nu a fost numai propria familie din stele...Pentru mine facusera efort o multime de fiinte din cei de sus,fara sa tina cont cine sunt eu,de unde provin sau ce hram port..pur si simplu au facut totul din dorinta sincera de a ma ajuta,pentru ca au vazut ca vreau sa ma ridic din noroiul iluziei.Ei traiesc principiul lui UNU in toate clipele vietii lor si il aplica la toate fiintele care le cer ajutorul.Nu li se pare un efort prea mare,nici o osteneala prea mare,nu li se pare ca sunt prea nobili ca sa vina sa ajute,pur si simplu o fac.Si nu asteapta nici macar multumiri,ei raman cu bucuria ajutorului dezinteresat dat unui frate care a cerut ajutorul.Capcanele iluziei ne fac de prea multe ori sa uitam ca suntem in esenta o singura fiinta,mareata si eterna.
Ati fost'nainte de veni,doi sori
Si-n trup uman voi v-ati ascuns lucirea
Ati venit cum vin doar ingerii uneori
Din ceruri'nalte sa va impliniti menirea.
Ati fost copii,miracole si ras,
V-am ocrotit mereu atenta,somnul,
Si n-am stiut macar in vis
Ca pentru mine v-a trimis chiar Domnul.
Cand ati crescut,vi s-a marit lumina
Iar viata mea de soare s-a umplut
De parca era a raiului gradina
Si drumul nostru tainic a-nceput.
Acum ma duceti voi de mana catre stele
Asa cum va duceam cand mici erati,
Aveti pe umeri aripi usurele
Cu mine-n brate catre cer zburati.
In inima o fericire dulce,
De acolo dintre stele se revarsa
M-au dus doi ingeri cu iubire
Pe drumul lung ce duce ACASA!
Cu drag,mama
De cand intram in iluzie,singurul lucru pe care dorim este ca la sfarsitul calatoriei sa mai gasim drumul spre casa.Uitand tot,nici macar de casa nu ne mai aducem aminte,necum drumul spre ea.Acum la sfarsit de ciclu,avem de dat un sir lung de examene si daca le trecem vom pleca spre casa,in bratele iubitoare ale familiei.Cum gasim insa drumul spre ei,ca e clar ca nu au sa se coboare sa ne duca la cer,asa nepregatiti?Mi-am inchipuit ca sunt ratacita prin munti,fara busola,fara mancare ,haine sau vreo harta.Singurul lucru care-l stiu este ca am casa,sa zicem spre apus.Ce fac,ma pun la radacina unui brad si plang?Ar merge si asta dar e pierdere de timp si energie...vine noaptea,vine frigul,e plin de animale salbatice si drumul e lung.Neavand nici un indiciu,nu am ce face decat sa gasesc prin propria experienta drumul,asa ca o iau la picior.Dau de un hatis,il ocolesc,cad intr-un sant ,ma ridic si merg mai departe ca nu e alta optiune.Pun picioarele intr-o mlastina,ma retrag,ma uit atenta in jur sa vad unde e luminisul si merg in speranta ca ajung cu bine acasa.Nu conteaza ce avem in drum,cate primejdii si lectii ne asteapta,ca noi vom merge mereu pe drumul care sa ne scoata la lumina ca nu mai avem alta alegere si nu putem sta cu mainile incrucisate asteptand salvarea de sus.Cum gasim drumul adevarat spre casa,cum sa nu ratacim fara rost?Cand nu ai nici un indiciu ramane sa te bazezi pe ce simti.Te duce drumul bine,e neted si fara alunecari?Atunci e drumul bun.Dar cum ajungi la drumul bun?Simplu,te uiti in tine la fiinta ta reala.
Ceea ce traiesti si cum reactionezi fata de ceilalti e aliniat cu puritatea din sufletul tau,cu cea mai inalta iubire?Daca nu,atunci drumul e gresit si te va duce in mlastina.Ce traiesti te reprezinta in totalitate?Atunci e drumul bun si te va scoate la lumina.Tot ceea ce va scriu mi se intampla mie,si vi se intampla voua.Nu e nimeni scutit. Daca,dupa ce ai depasit si ultimul obstacol in fata ta este Familia zambitoare din stele inseamna un singur lucru:ca ai reusit!!!
