DEZVALUIREA

EU SUNT IUBIREA

EU SUNT IUBIREA

EU SUNT IUBIREA

EU SUNT IUBIREA

EU SUNT IUBIREA

EU SUNT IUBIREA 

EU SUNT IUBIREA

TU CINE ESTI?

ELIBERAREA DE ATASAMENTE

Ascensiunea ,cea care ne intereseaza pe toti presupune in primul rand eliberarea de atasamentele pe care le-am creat de-a lungul timpului. Aceste legaturi sunt de toate felurile,de lucruri, de statute ,de relatii de toate tipurile.Despre lucrurile care ne tin legati de aceasta dimensiune a materialului,se pot scrie tomuri intregi.Poate ti-ai construit o casa dupa ani in care ai visat la ea,ti-ai luat masina care ai vazut-o candva in vitrina unui magazin ,sau mobila care iti facea cu ochiul si este atata de frumoasa...lucruri pentru catre ai muncit din greu,pentru care ai facut sacrificii enorme si in mod normal te-ai atasat de lucrurile obtinute cu atata chin.Ei,ascensiunea presupune sa renunti la toate lucrurile materiale pentru care ai alergat atat.Acolo de unde ai venit nu ai nevoie de nimic din tot  ce ai strans pe Terra,casa pe care o ai e doar o camera de hotel ,in care  ai stat detasat in interes de serviciu.Tot ce e in ea,ramane unde este ,tu nu  ai nevoie de nici un lucru acolo unde pleci...Acum e vremea sa vezi lucrurile intr-o alta lumina,a fiintei care a avut aici un loc temporar de sedere care expira in curand.Uita-te in jur...tot ce vezi nu are nici o valoare pentru viitorul tau,pentru ca e doar balast care te trage in jos.Nu mai trebuie sa-ti faci griji de lucrurile tale,e vremea sa te detasezi de tot.Pare greu?Daca pare greu atunci nu esti pregatit sa urci inca o treapta spre cer si aceste lucruri marunte te trag in jos,te tin pe loc ca niste pietre de moara agatate de picioare.Aceasta este prima treapta a detasarii de lumea materiala. Apoi urmeaza treapta detasarii de relatiile care te tin in loc,de cele care te opresc din drum sau te trag in jos.Cei la care trebuie sa renunti sunt partenerii de viata cu care ai impartit si bune si rele,copii care au alegerile lor,departe de ale tale,membrii familiei care nu te mai inteleg ,prietenii cei mai buni sau mai indepartati...de toti cei care nu merg in sus va  trebui sa te desparti.Cum trebuie sa te desparti de ei?Fara ura,fara resentimente ca  ei nu te inteleg,fara judecati,doar cu IUBIRE si RECUNOSTINTA,pentru tot  ce au facut ca tu  sa fi astazi cine esti.Fiecare v-a aratat ce va lipseste in drumul vostru spre desavarsire,si le veti ramane vesnic recunoscatori.Pare greu?Atunci insemna ca mai aveti  ceva de invatat pentru a va intoarce in Sinele vostru inalt.Dupa ce ai urcat aceste doua trepte mai raman atasamentele fata de anumite tipare de gandire,de dogme care ti-a luat ani intregi sa le formezi,dar care sunt invechite si nu te mai reprezinta.Daca vrei sa ascensionezi,vei  lasa mintea goala ,ca a unui copil,pentru ca noile adevaruri sa aiba unde intra. Daca crezi ca sti totul depre asta la nivel teoretic,dar fara sa treci prin primele doua trepte,atunci te minti singur.Daca nimic nu te mai leaga de fostul eu,atunci esti gata sa accepti ca tu,de aici de unde esti,de fapt nu stii mare lucru si daca mintea nu mai este preocupata de nimic altceva,atunci de dincolo de val,din lumea reala,vei primi indrumare cum sa faci primii pasi in noua lume si cum sa redevi adevaratul EU.De aceste probleme ne lovim cu totii la un moment dat ,pe drumul nostru spre casa.Depinde numai de noi,daca le trecem senini,sau ne impotmolim in noroiul ultimelor atasamente.

EVOLUTIE-INVOLUTIE

...ai dat azi de pomana unui  cersetor,chiar daca stiai ca va lua tigari de bani in vreme ce tu esti nefumator?-evolutie
..ai vazut pe strada un om imbracat in haine mai rupte si ti-ai zis''ia uite cum umbla si ala?-involutie
...ai ajutat fara sa stai pe ganduri o femeie in varsta sa care bagajul pana la poarta casei?-evolutie

-ai tras cu ochiul la colegul de langa tine,ca sa iei o nota mai mare la examenul pentru care nu ai invatat?-involutie
...ai imprumutat un prieten aflat la ananghie niste bani si nu i-aimai cerut?-evolutie
..ai zis in gandul tau ''ia te uita ce inapoiati''cand parintii ti-au atras atentia asupra unui lucru pe care ei il considera nepotrivit?-involutie
...ai impartit painea ta cu colegul de serviciu,ca el nu avea chiar daca si tu aveai putina?-evolutie
...ai dat vina pe altcineva ca sa scapi de consecinta unei probleme?-involutie
...ai luat  parte benevol la o actiune de caritate chiar daca  iti ocupa tocmai zilele libere?-evolutie
...ai aruncat cu noroi in munca altora,doar pentru ca le invidiai succesul?-involutie
...ai luptat pentru drepturile oamenilor chiar daca nu aveai nicI un interes?-evolutie
...ai promis la alegeri ca vei apara drepturile cetatenilor care te-au votat si ajuns sus,ai uitat tot ce ai promis si ti-ai umput doar tu buzunarele?-involutie
...ai reusit ca sa luminezi cu lumina ta viata oricui l-ai intalnit in drum ,fara sa astepti vreo recompensa?-evolutie
...ai uitat sa te bucuri de bucuria altora si ai ajuns innegurat si trist?-involutie
...crezi ca lumea va fi mai buna chiar daca nu pare deloc asa?-evolutie
...dupa ce a trecut ziua si vine seara,tu ai gandit multe din lucrurile de mai sus care nu-ti fac cinste si nu recunosti asta?-involutie
...gandurile rele au fost recunoscute,iertate,si ti-ai promis ca maine vei fi un om mult mai bun??
EVOLUTIE!

VREMEA SCADENTEI

 

Pentru cei ca noi ,a venit vremea scadentei,vremea cand culegem roadele a tot ce am gandit sau facut de-a lungul timpului.Acum este vremea recoltei a ceea ce am semanat in toate lucrurile din viata noastra.Pentru noi,viata  asa cum o stiam are acum un sfarsit si dincolo de acest prag ,o noua viata ne asteapta,viata in realitate si lumina.Totul este ajuns la capat,platile karmice,relatiile sociale de orice tip,relatiile la nivel de suflete si orice altceva ce ne incatuseaza aici...Pentru a ne intoarce in noi insine,trebuie sa taiem legaturile ce ne mai tin atasati de anumite persoane,care pana mai ieri erau centrul Universului nostru:parinti,soti,copiii nostri ,frati,prieteni.Nu putem sa ajungem sa fim noi insine,daca mai avem corzi legate de ceilalti care sa ne franeze zborul.Nu putem lasa nimic in viata noastra care nu se aliniaza cu sinele nostru real,cu ceea ce suntem sau ce avem de facut.Nimanui nu o sa-i fie usor,legaturile sunt trainice si par indestructibile..Va trebui sa ne luptam cu noi insine ca sa ne reuseasca.Un lucru stiu sigur:atata vreme cat ne tinem de cei adormiti dintre noi,nu va veni nimeni sa ne spuna:"Hai Acasa,pentru tine jocul s-a incheiat".Noi ne vom tine departe de ceea ce ne dorim cu atata putere:raintalnirea cu ai nostri.Toti spera ca va veni Evenimentul si nu va mai fi nevoie sa renunte la nimic sau la nimeni,dar acel lucru poate dura mult timp,niciunul nu stie cat,iar noi,tot mai instrainati,tot mai singuri nu vom apartine niciunei lumi.E alegerea noastra daca credem in adevarul nostru sau daca ne mai scaldam in noroaiele lumii asa cum este acum.

PUTEREA DE A SPERA

 

Nu stiu cati citesc ceea ce scriem zilnic pe bloguri,o suta ,poate doua..Ce ii impinge pe oameni sa citeasca despre lucrurile astea?Intrebare cu mai multe raspunsuri.Poate se intreaba si ei de unde vin,poate stiu de unde vin dar vor sa vada daca mai sunt si altii ca ei,poate doar citesc si asa cred ca s-au trezit si sunt spirituali.Dar sa vedem daca e asa...Am scris deasupra despre puterea de a spera.De a spera ce?Ca vin extraterestrii cu toate bunatatile?Asta in cazurile cele mai fericite,dar cei mai multi nici macar nu cred ce scriem noi aici.Acesti indepartati alieni,oare nu vin sa ne cucereasca,sa ne ia ce avem?Si asa apare spaima de invazie,pe care guvernele lumii o pun in scena de milenii.Nu asta este esentialul,nu asta este lucrul la care sa va uitati.Utati-va la voi,nu la cer astaptand pomana celor de sus.Voi trebuie sa sperati ca lucrurile expuse aici ca teorii sunt adevarate,ca undeva va asteapta iubirea perfecta,tot ceea ce ati visat in clipele de reverie,tot ce credeti ca e prea bun ca sa fie real,asta este ceea ce trebuie sa sperati.Nu sa treceti peste randuri,inaltatoare sau cum or fi si sa va intoarceti in cusca stramta a indoielilor,in inchisoarea de fiecare zi''e prea frumos ca sa fie adevarat''.Dar de ce sa nu fie si adevarat daca e frumos,ce numai uratul trebuie sa existe?De ce sa nu sperati ca lumea aia pe care v-o doreste inima poate fi reala?Doar a spera nu costa nimic si nici nu doare.Doare mai  mult lipsa de speranta,lipsa  de orizont pentru noi si copiii nostrii.Cum sa creeem o noua lume,daca nu crede nimeni in ea?Sa cred eu si altii putini ,iar majoritatea sa astepte miracolul?Chiar Dumnezeu de as fi nu pot sa trec peste vointa celor multi care nici macar nu spera ca se poate schimba ceva,necum sa mai creada asta.Nu stiu din cei ce cititi pe aici care dintre voi s-a trezit intr-adevar.Daca mai e unul care crede intr-o lume frumoasa,unde sa fim toti egali in drepturi,fiecare sa fie pus in locul lui dupa competenta,sa aiba toti asigurat traiul de fiecare zi si conditii omenesti de trai,sa nu mai  existe saraci si bogati ,nici guverne doar pentru ele,atunci sa scrie mai jos.Vreu sa stiu cum vedeti voi lumea noua.Sa vedem cine are curajul sa inceapa.

INTOARCEREA ACASA

 Astazi m-am trezit...

ma uit la chipul strain din oglinda,

in ochii caruia stau ascunsa eu

acum stiu cine sunt

in cap  aud pentru prima data vocea sinelui meu

nu mai sunt voci straine,care-mi vorbeau de pacat si de moarte...

mastile straine le-am aruncat mai departe,

sub ele e doar chipul perfect pe care-l privesc prima data

chipul meu real,frumos  si fara pata ...

noua fiinta care sunt eu 

vede intaia oara frumusetea florilor

aude vantul  printre frunze

si stralucirea vie a luminii

unde au fost toate acestea

de nu le-am stiut dinainte?

langa mine stau multimi de oameni

ei vad doar vechiul drum,doar caderea...

vom zbura asa putini spre cer

prea multi au ales iar durerea...

raman in urma parinti,

copii,prieteni dragi,frati si surori.

cu viata lor,cu alegerea lor...

noi ne ridicam aripile pentru zbor

spre cerul senin si dincolo de nori,

ei nu ne vad aripile si  nici plecarea

trambitele au sunat demult chemarea...

nu mai privim niciunul inapoi

 se -nchide in urma  cerul dupa noi

e aici,asa aproape ziua luminoasa

cand rasa ingerilor se intoarce ACASA.

.

TRANSFORMARI

In fiecare zi ne transformam mai vizibil sau mai putin vizibil,mai pe fata sau mai pe ascuns in fiinta care suntem cu adevarat.Nu mai suntem cei de ieri nici macar la nivel celular,ce  sa mai vorbim de sistemul de credinte sau valori.Cu cat crestem ,cu atat unghiul de vedere se schimba si noi cei de ieri nu mai suntem cei de azi,nu mai vedem lucrurile la fel si incet, incet urcam muntele din noi si ajungem sa avem privirea de ansamblu.Daca si azi vezi doar intunericul,doar dezadejdea si tristetea,doar partea goala a paharului,ca si ieri sau alaltaieri,atunci inseamna ca bati cu harnicie pasul pe loc.Din mizerie nu ne scoate nimeni,daca preferam sa innotam in mocirla nu ne da nimeni un prosop sa ne stergem,doar e alegerea noastra.Chiar daca nu credem lucrurile se schimba,pentru ca schimbarea este singurul lucru constant din Univers.Nu a zis nimeni ca va fi usor sa ajungem de la fiinta marunta care credem ca suntem,la fiinta mareata care suntem cu adevarat.Nimeni nu a mai facut asta inaintea noastra,noi suntem deschizatorii de drumuri,noi cei ce experimenteaza pe pielea lor ce inseamna acest lucru.Deci,rasa a ingerilor,sunteti pregatiti sa va deschideti aripile si sa zburati?

RENASTEREA IN LUMINA

Maine,parintii nostrii ,fratii nostrii ,prietenii nostrii sarbatoresc renasterea Mantuitorului din moarte.Noi cei pentru care IISUS nu a fost niciodata mort ci ascuns in adancul inimii noastre ce anume vom sarbatori?Tot o renastere,dar de data aceasta a fiintei pline de maretie care a venit sa aduca lumina Creatorului in inima omenirii.Noi suntem renasterea noi suntem lumina ,noi suntem copiii noii lumi. Maine,cand ceilalti vor sarbatori doar un simbol uitat in care nici ei nu mai cred,noi sa luminam din adancul sufletului nostru in toata maretia si splendoarea,lumina vesnica a focului lui Dumnezeu!   
Sa fim UNUL,intru LUMINA,intru IUBIRE,intru ADEVAR!!

DUMINICA LUMINII,INTUNERICUL CONSTIINTEI

 Duminica aceasta se sarbatoreste Invierea luminii din intunericul iadului,deci e sarbatoarea luminii.Sau asa ar trebui sa fie..Atata doar ca este numai un ritual de fatada menit sa-i faca pe oameni sa creada ca au primit lumina fara sa faca mare efort,doar o spovedanie,apoi ceva paine cu vin care reprezinta gestul antropofag de a manca trupul lui IISUS, si gata ai primit tone de lumina.Acum te poti duce linistit acasa sa te indopi,sa te imbeti,poti sa faci orice ca ai devenit deodata sfant .Aceste ritualuri care sunt menite a adormi constiinta sunt doar de fatada si elaborate minutios ca sa impresioneze prin pompa,prin stralucire exterioara ca doar oamenii sunt invatati sa creada in aparente.Nu mai au nevoie sa faca un efort personal de a ajunge singuri la lumina,ca doar li se da de dinafara,de la lumanarea presfintitului.Nu exista nici o ramura a crestinismului,unde sa-ti spuna cineva ca poti gasi pe Dumnezeu singur,sau lumina Christica in interiorul tau.Nu ,ai nevoie de un talmacitor al cartilor sfinte scrise dupa priceprea cuiva care a scris si el ce a inteles.iar altii interpreteaza si  ei inca odata,de ramane bietul credincios cu dureri de cap.Daca  ala a zis asa,alalalt a interpretat asa,de ce sa-mi folosesc propriul cap ,ca aia sunt oameni cu carte iar eu biata oaie ratacita a Domnului,cred si eu ce cred ei.Parca niciodata nu a fost omul mai departe de Dumnezeul Creator ca acum,cand daca se pun trei de acord asupra a ceva din Biblie ,pun deja de o noua biserica,singura biserica reala a lui Christos,si pornesc sa caute adepti.Unii sunt prea toleranti,altii prea stricti,unii au sambata ziua domnului,altii duminica,unii isi fac cruce altii nu,crucea e  de la staga la dreapta ba de la drepta la stanga, unii au iocoane,altii au peretii goi si au gasit alte chichite care sa separe crestinismul in bisericute care au mai multe motive sa se urasca,decat sa se uneasca.Si toti spun ca ei au cel mai adevarat cuvant al Domnului,ca ei detin adevarul,restul sunt rataciti,dar au toti un lucru in comun;faptul ca prostesc omul.Dumnezeu ramane cineva aflat in afara omului,in cerul indepartat iar creatia lui reste rupta total de el,parasita si tot timpul judecata.Nu la lumina mantuirii se duc credinciosii ,ci in intunericul constiintei de unde nu vor mai iesi pana la moarte...

ZIUA REVELATIEI

Ce inseamna ziua revelatiei pentru cei noi?Poate acelasi lucru ca si pentru cei care intr-o zi s-au pomenit ca se deschide fiinta lor reala si adevarul se revarsa in mintea lor in intreaga-i stralucire.Deci si pentru cei ca noi exista o zi in care,daca am deschis mintea suficient de tare,adevarul se strecoara in noi.Pentru noi ziua revelatiei este ceea in care descoperim  ca suntem fiinte divine,venite din cer,care au un nume pe care de obicei il gasim in vechile carti sacre ale lumii.Asteptarea i-a sfarsit in ziua cand credeai ca nimic nu  te mai poate lua pe nepregatite,pentru ca revelatiile nu vin atunci cand crezi ca le stii pe toate,si ai mintea bine aranjata,ci atunci cand nu te m ai astepti sa mai afli ceva.Pentru toti va veni ziua cand numele real,nume care ai fost invatat sa-l venerezi,sa te rogi la el,pentru ca sunt atatea fiinte la care am fost invatati sa ne rugam:sfinti,ingeri,arhangheli...Partea cea mai ciudata a acestei povesti este ca te trezesti ca te-ai rugat de multe ori la tine insuti,ca tu erai ingerul la care ii cereai ajutorul.Ei bine,si acum ce facem cu ceea  ce stim??Ca putini au curajul sa spuna:eu sunt acela!Dar ziua adevarului se apropie si nu avem incotro trebuie  sa ne asumam identitatea celesta si sa traim din clipa aceea ca fiintele marete care suntem!!

EU SI SINELE MEU

Eu si Sinele meu ne plimbam intr-o zi pe strada si stateam ca de obicei de vorba adica ne ciondaneam..Tocmai treceam pe langa un restaurant si se simtea un miros de friptura de te tragea de nas,drept care ii spun Eului meu mai mare si mai destept:
eu-Auzi,ce-ar fi sa intram aici,ca miroase asa de bine,comand si eu o friptura,ce  zici?
EU-Dar carnea nu e buna pentru corpul tau,contine o gramada de substante otravitoare,ca sa nu mai vorbim de vibratiile joase emanate de animalul omorat,are si colesterol,faci tensiune,te ingrasi...
eu- Bine,bine,mi-ai mai spus asta,esti ca o moara stricata.Dar un vin ceva acolo?
EU-Ce vorbesti pai alcoolul ar trebui desfiintat si metoda de obtinere uitata de oameni,e o adevarata otrava,nu stii ce rau ii face ficatului...
eu-Hoo,opreste-te ca am inteles,nu mai vreau vin.Dar macar un suc...
EU-Ce suc,ai innebunit ,pai ala e otrava curata are acelesi componente ca si soricioica si ce de conservanti ca ai putea imbalsama toti mortii din cimitir pe o mie de ani si iti inchide glanda pineala si legatura cu CREATORUL...
eu-Bine ,bine,nu ma mai omora inainte sa ma omoare sucurile alea.Ma gindesc ca o cafea nu strica,e doar vegetala..
EU-Ce prostii iti mai trec prin cap,pai aia iti distruge sistemul nervos mai repede ca virusul SIDA sistemul imunitar!
eu-Ia auzi bre,dar ce prapastios esti,na ca mi-ai taiat tot cheful,mai bine  nu mai luam nimic,o sa iau un covrig dar sa nu mai zici ceva ca nu te mai scot din casa o luna!
Rontai din covrigul cam tare cu  convingere,ca sa-i fac pe plac Sinelui meu nazuros si ma uit pe strada.
eu-Ia uite la ala ,tocmai a iesit din restaurant si e manga,ha,ha,ha,ia uite cum masoara strada de la o margine la alta!
EU-Pai nu ai vrut si tu sa intri in restaurantul ala,sa bei vin?De ce razi acum?De unde stii ce necaz l-a manat pe fratele tau sa isi innece amarul in vin?Ce e de ras la un om aflat in suferinta?
eu-Ai dreptate,nu stiu ce sa zic,poate are necazuri.Dar uite si tu la aia ce vopsita-i ,zici ca-i o sorcova,iar fusta abia acopera dosul...rusine,sa umble asa pe strada...
EU-Pai ai uitat ca si tu ai fost tanara si aveai fusta tot asa de scurta si scandalizai pe toata lumea!
Ce sa zic ,avea dreptate !Merg fara sa mai indraznesc sa mai zic ceva.O batrana cu un carucior imi taie calea mai sa ma dea jos.
eu-Da ia uita-te pe unde mergi ,cucoana zic incet iar in gand''o cauta moartea pe acasa iar ea umbla pe strada''...
EU-Cum poti sa fi asa de neomenoasa,doar puteai sa fi mai atenta!Nu vezi ca are ochelari ca niste borcane?Nu mai vede mai nimic.Si tu nu o sa ajungi batrana intr-o zi,poate mult mai batrana?Cum te-ai simti sa gandesca cineva asa despre tine,se poate asa ceva,ia te uita  ce rautate...si tot asa in vreme ce eul meu mic si spasit nu mai zice nimic,,sta si primeste dojana fara sa carteasca...
Cati va recunosteti in imaginea de mai sus?Din pacate cei mai multi inca gandesc asa si isi innabusa glasul constiintei cu mare pricepere,pentru ca eul  mai mic sta tantos si crede ca le stie pe toate...
Sa ne punem eul marunt la colt ca pe un copil rasfatat si sa lasam fiinta superiora care nici nu judeca,nici nu condamna sa duca fiinta care suntem pe drumul spre Acasa.Altfel eul mic,ne va condamna la alte vieti de durere prin cine stie ce lumi intunecoase...

COPILUL INGER DIN NOI

Am uitat de mult sa fim copii...Am uitat de mult jocul si zilele fara griji.Am uitat de prietenii de joaca,pierduti undeva in trecut.Am uitat sa radem fara nici un motiv si sa fim fericiti ca existam.Am uitat sa alergam liberi pe carari,prin baltoace,sa fim prieteni cu gazele si florile.Am uitat de mult sa fim lberi ca vantul ce ne alinta prin par.Am uitat gustul simplu al poamelor culese la margine de drum pe care le stergeam cu mana si era de ajuns..Am uitat de mult sa radem din toata inima,sa iertam din toata inima..Si cel mai rau,este ca am uitat sa iubim din toata inima.Copilul inger din noi plange si astazi neauzit.Uitate sunt toate bucuriile adevarate ale vietii!.Azi impovarati de griji,pierduti in intunericul lucrurilor care incep cu ''trebuie'' nu mai vedem nimic frumos in jur,doar lucruri la care am renuntat mult prea usor.A venit vremea sa redescoperim copilul inger din sufletul nostru,sa-l eliberam si sa-i dam voie sa zboare cu aripile nou descoperite.Nu credeti ca le aveti?Uitati-va pe umeri cu ochii copilului inger si le veti gasi.Am scris asta pentru cei care nu mai cred in miracole .Pentru mine miracolele vin in fiecare zi,daca cred in ele.Stimati copii ingeri,de azi s-a dat liber la miracole!Veniti sa luati,miracole mari si mici,miracole verzi si albastre,miracole diafane si rotunde,luati ,sunt pentru toti,cat puteti duce in bratele larg deschise!!

LUMINA,ULTIMA ALEGERE

Traim intr-un univers al liberului arbitru ,avem mereu posibilitatea unei alegeri intre doua polaritati:binele si raul,lumina si intunericul ,albul si negrul.Mereu alegeri,in fiecare clipa a vietii.Incotr-o s-o iei,stanga sau dreapta ,in sus sau in jos??Pana acum acestea erau unicele alegeri pe care le puteam face,referitoare la viata noastra de zi cu zi.Dar astazi ne aflam in fata altei alegeri,care ne bulverseaza viata noastra pana mai ieri banala,normala si sigura.Ce alegi intunericul sau lumina?Binenteles ca raspunsul pare usor,putini ar alege intunericul,doar cei mai pierduti dintre noi,pentru ca vor avea avantaje imediate si aici ma refer la grupurile de adoratori ai intunericului.In timpul nostru se gasesc si din acestia,pentru ca vor sa fie cu tot dinadinsul deasupra tuturor.Stim unde ajung..se vor confrunta dupa un timp cu propria creatie terifianta si isi vor pierde libertatea .Deci noi alegem lumina,asta este intentia laudabila dar este oare asa?Cand alegi lumina alegi si ceea ce presupune a fi o fiinta de lumina,acele atribute divine care stau ascunse in noi:iubirea neconditionata,bunatatea fara limite,generozitatea,compasiunea.Numai asa putem spune ca am ales lumina.Daca ne lipsesc o parte din aceste alegeri,atunci nu suntem in lumina,stam undeva la granita in zona de penumbra,nici calzi nici reci.Si cei mai multi dintre oameni sunt in aceasta zona de gri,nu se pun rau nici cu divinitatea dar nici nu pasesc in lumina.In aceasta mlastina a nehotararii stau mult si bine ,astaptand sa fie zmulsi de acolo.Pentru acestia suntem noi aici,ca sa-i scoatem la lumina ,sa le aratam drumul,sa-i ducem de mana,doar daca vor,atat ...daca vor.Nu mai avem nici o alta alegere ,acum  la sfarsitul lumii vechi si inceputul lumii noi,nu mai putem fi decat un singur lucru:lumina!!

LUCRURILE CARE NE UNESC

Intr-o lume dezbinata in asa de multe moduri,care zilnic este manipulata sa creeze noi dezbinari,a vorbi despre lucrurile care ne leaga este o adevarata provocare.Pentru noi,care cu chiu cu vai urcam muntele spre lumina,a vorbi despre ceea ce ne uneste este lucrul nostru de fiecare zi.Pentru ca daca te afli pe  deal vezi mult mai departe decat  daca te afli in vale iar daca ai urcat deja pe munte vezi cu usurinta intreg peisajul.Odata ce ai ajuns la convingerea interioara ca noi toti,asa de diferiti,suntem o singura fiinta intr-o singura constiinta,este usor sa spui altora acest adevar.Dar pentru cei care gandesc in termenii,eu -tu,sau al meu-al tau este greu sa creada ca ei ar fi una cu toti ceilalti.Adica eu si cersetorul de la coltul strazii suntem aceeasi fiinta!Asta nu-i posibil,pentru ca daca este posibil atunci trebuie sa-l ridic pe cersetor din tarana,sa-l duc la mine acasa,sa-l spal ,sa-l imbrac in ce am mai bun si sa-l pun in capul mesei sa manance ,el ,cersetorul!Iar asta este atat de greu chiar si printre cei care au pornit pe calea evolutiei sau ascensiunii personale.De e spun asta?Pentru ca daca toti cei cat de cat evoluati ar fi asa de constiinciosi,numarul cersetorilor ar scadea drastic.Dar sunt tot asa de multi!Unde ne e credinta?Nu-i putem ajuta pe toti,dar macar pe cei care putem sa nu-i ocolim...''Stii ce face Leana cu banii pe care-i dai?m-a intrebat o vecina.Se duce si isi ia tigari''.I-am spus ca pe mine nu ma intereseaza ce face cu ei,daca imi cere ii dau ce am si mi-e rusine cand nu am destui  bani si ea rabda de foame in coliba ei!Si asa cum este ea,lipsita de frumusete ,pitica, cu figura ei negricioasa ,balbaita cand ma uit in ochii ei IL vad pe Dumnezeu uitandu-se la mine.Si atunci chiar nu-mi pasa ce face cu ce ii dau eu,cum nu ar trebui sa pese nimanui ce face cersetorul cu banii  pe care i-a dat.Nu se accepta scuze...ca ei au mai mult ca noi,ca se pot duce la munca...ca nici eu nu am...nu merge cu de astea.Atata cat traim fiecare dintre noi trebuie sa punem in practica ceea ce credem.Daca eu ma simt UNUL numai cu familia mea,cu prietenii mei sau cu cei de care am nevoie la un moment dat,atunci inseamna ca sunt tare departe de calea luminii!!Toate sunt lucruri care ne unesc in mod natural...numai uitati-va in caz de catastrofe cum sare toata lumea in ajutor!Cum gasesc toti ceva de dat,cat de putin ,cum pun toti mana sa ajute.Starea de a fi UNUL este starea nostra de gratie divina si o scoatem la lumina atunci cand e mare nevoie de ea.Dar e mare nevoie zilnic,peste tot,in fiecare aspect al vietii noastre.Sa nu dispretuim pe nimeni,ca are mai putin ca noi,pentru ca acea fiinta este o fata a Creatorului nostru de unde ne privesc luminosi ochii lui Dumnezeu!

LUCRURI CARE NE DESPART

Dupa cum am mai spus,traind intr-o lume a iluziei lucrul de baza a fost impresia de separatie de intreg si de separatie intre noi,fiecare cu personalitatea lui,fiecare cu egoul lui,fiecare o fiinta de sine statatoare.Pentru a pastra distanta intre noi si ceilalti,pentru un efect maxim de separare am inceput inca de mici sa construim granite.Intai erau mici linii de demarcatie,de pilda tu erai baiat si tu erai fetita,tu te jucai  cu masinile iar fetitele cu papusile...Odata cu trecerea timpului,la granitele abia schitate au inceput sa se puna temeliile  zidului sau zidurilor cu care te vei separa de ceilalti.Au aparut diferentele sociale bazate pe ierarhia recunoscuta de toti...tu esti fiul lui cutare,care este...si are aia si cealalta,mai presus de fiica lui cutare care nu este prea important si nici avere nu are.Parintii ti-au inoculat ideea ca tu ai fi mai presus fata de altii si copiii cu care te jucai inainte fara sa vezi vreo diferenta ,devin acum,al lui cutare cu care nu mai trebuie sa ai de-a face ca el  nu-i la fel ca tine,ca vezi cine sunt parintii lui,ce neam  de sarantoci...si asa mai departe.Cam pana la 15 ani mai crezi ca poti sa iubesti orice fata sau baiat indiferent da starea lui sociala,dar  ti se pune in vedere ca nu-i de nasul  tau sau nu esti tu de teapa lui si noi caramizi  se adauga la zidul care te desparte de ceilalti.Curand iti  vei cunoaste locul in societatea rigid stratificata si vei umbla in general cu cei aflati pe aceeasi treapta sociala cu tine...bogatiii cu bogati,saracii cu cei ca ei.Acum ai zidurile atat de dure in jurul tau,incat nici sa poti,nu ti-ai mai face de lucru cu prietenii cu care te jucai prin nisip,cand nu conta decat jocul .Pe drumul devenirii tale in ''cineva''vei lasa in urma tot mai multi care altadata ti se pareau a fi potriviti  pentru a-ti fi prieteni ,si vei gasi altii  la fel ''cineva'' ca si tine.Dar asta nu inseamna ca vei da jos zidurile pe care cu migala le-ai construit..nu pentru ca daca le vei  da jos si vei fi tu insuti s-ar putea ca noi prieteni sa considere ca esti ''nepotrivit''si sa te dea la o parte.Si asa zid langa zid,inchisoare langa inchisoare traim unii langa altii fara a ne cunoaste vreodata cu adevarat.De ce sa renunti la ziduri ,cand intraga viata este o lupta si tu trebuie sa fi bine aparat?Chiar asa,de cine trebuie sa te tot  aperi,ca doar in jur sunt tot oameni ca tine,inchisi si ei intre niste ziduri!Asa este lumea actuala,cea in care ne ducem zilele.Dar pana cand va tot fi asa?Nu e de ajuns cat ne-am ascuns?Pentru ca inchisorile noastre au devenit asa de perfecte incat nici nu mai stim cum sa iesim din ele.Sa fie lucrurile care ne despart asa de importante incat sa nu putem renunta la ele?Sa ne uitam in sufletul nostru...oare chiar exista vreo diferenta intre noi?Sau doar dorinta egoului  nostru de a se simti superior altuia cu orice pret??Si oare se merita ,sa platim ambitia de a fi mai cu mot decat ceilalti cu pretul libertatii noastre?Va invit sa reflectati la acest lucru si sa fiti sinceri cu voi insiva:oare chiar nu mai desconsiderati pe nimeni?Oare ati dat jos toate zidurile care ne despart???

EU ,TU,NOI-O SINGURA FIINTA

Ideea de separare este conditia existentiala a dimensiunii de tip 3,ca asta in care am trait noi si in care continua sa se creada a fi,marea majoritate a oamenilor.Fara aceasta conditie nu am fi putut vorbi astazi de existenta in iluzie.Inca de la nastere am suferit o prima separatie,de corpul mamei.Noua fiinta care eram,simtea ea singura totul pe pielea ei si incepea sa se conviga ca e separata de ceilalti.Aceasta disfunctionalitate perpetuata ca adevar de-a lungul intregii vieti atinge forme aberante .La ce ma refer cand spun asta?Pai la intreaga societate umana.Separati pe sexe,pe popoare,pe criterii de culoare a pielii,de religie,de trepte sociale ,pe orice fel de criterii rasa umana este acum mai dezbinata ca oricand.Aceste aberatii au fost incurajate sau provocate intentionat de cei care conduc si manipuleaza lumea de la inceputuri pe temeiul''DIVIDE ET IMPERA'',adica dezbina si stapaneste.Uitati-va in jur,in chiar propriile vieti.Cea mai urata forma de dezbinare care a fost incurajata,loveste exact la temelia societatii...cea intre barbati si femei.La inceputul existentei societatii umane,femeia era cea care conducea societatea si se credea superioara barbatului.Apoi barbatul a rasturnat matriarhatul si a ajuns el sa se creada superior femeii,macar pe hartie,pentru ca in realitate lucrurile nu stau tocmai asa[cei insurati stiu despre ce vorbesc!]De ce mi se pare cea mai absurda situatie?Pai barbatul este Principiul divin masculin,femeia Principiul divin feminin si impreuna formeaza acea unitate divina esenta a tot ce este.Sau mai simplu spus sa zicem ca barbatul este jumatatea dreapta a corpului iar femeia jumatatea stanga si aceste doua jumatati se lupte intre ele pentru suprematie.Va inchipuiti absurdul situatiei..partea dreapta mai puternica bate partea stanga,sau se bate cu ea pe mancare,sau se cearta si ponegreste partea stanga!In marea noastra nebunie nu vedem ca suntem acelasi corp!Si va inchipuiti cum arata acest corp energetic comun,daca cele doua parti se lupta una cu alta..ametit ,slab,fara vlaga,cu o parte aproape paralizata,dandu-si singur palme peste gura sau cu parul zmuls pe jumatate de cap.Recunoasteti ca vazand o asemenea fiinta nu am sti daca sa ne crucim,sau sa radem cu lacrimi[varianta cu sa plangem de mila nu merge ca doar ne-o facem singuri].Astia suntem noi,asa aratam noi ca cupluri energetice ,de tot rasul.Si energia care am pune-o ca sa ne luptam intre noi,care sex e superior altuia am folosi-o mai bine ca sa conlucram intre noi pentru binele comun,pentru cresterea noastra ,pentru evolutia noastra spre ceea ce suntem:o singura fiinta compusa din doua energii.Spunem ca ne iubim,dar nu facem decat sa adunam avantaje pentru partea de energie care suntem,sub paravanul cuvintelor frumoase.Spunem ca suntem egali in cuplu,dar nu facem decat sa ne manipulam pentru obtinerea de avantaje individuale.Spunem ca suntem un singur trup,dar unul dintre noi ,cand celalat nu este atent,alearga dupa placeri cine stie pe unde.Sub paravanul familiei,se ascunde aceeasi lupta surda pentru al domina pe celalalt.Fiti sinceri,cati va recunoasteti in aceasta descriere??Mai toti,nu?Printre care cel dintai sunt eu...Aceasta dezbinare care loveste insasi baza societatii umane a fost cel mai mlt incurajata,pentru ca daca lovesti baza,intrweaga constructie va fi ubreda.Asa luptandu-ne intre noi,nu avem timp sa mai observam frumusetea fara de cusur a celuia langa care ne ducem viata.Nu apucam sa mai vedem ce comori de iubire inca neoferita se ascund in sufletul lui.Murim tristi si nefericiti,convinsi ca nu am cunoscut iubirea aceea adevarata,iasa cum am visat-o noi,si poate acea mare iubire a fost mereu alaturi dar nu i-am dat voie sa infloreasca...Suntem aici pentru a pune capat aceste stari de lucruri,suntem aici pentru a arata ca in calea iubirii adevarate nu se va mai pune nimeni niciodata.Asta e lupta noastra a tuturor,care sa inlocuiasca sterila lupta din cuplu pentru a demonstra ca unul e mai bun dacat celalalt.Ne revine sarcina ca,fiecare in casa lui,in familia lui sa incepem sa ne cunoastem cu adevarat,sa ne sprijinim reciproc si sa facem din dragostea noastra o cetate,unde nici un fel de influenta din afara sa nu poata intra!

ASTEPTARI

Intr-o zi unul dintre copiii acestia speciali,de care am norocul sa fiu inconjurata,m-a intrebat:   -Ce mai faci,Lya?"Astept"i-am spus fara sa stau pe ganduri.El m-a privit o clipa si a spus"-Deci iti petreci viata asteptand''...apoi si-a vazut de ale lui.Chiar asa sa fie?In cateva cuvinte un copil de 13 ani imi rezumase intreaga viata.Asteptari,ne e viata plina de asteptari...Cand suntem mici,asteptam sa crestem mari,cand ajungem la varsta iubirii asteptam persoana care sa ne iubeasca asa cum suntem.Daca facem scoala,asteptam o ocazie sa punem in practica ce stim,daca am ajuns la serviciu asteptam sa ne fie recunoscute meritele sau experienta.Daca suntem specialisti in ceva asteptam sa ne fie apreciata competenta.Asteptam sa devenim parinti,apoi sa devenim bunici...Asteptam sa plecam in vacante sau calatorii,iar de acolo asteptam sa ne intoarcem acasa.Asteptam trenul,liftul,un tramvai numit dorinta...si tot asa.De ce am abordat tocmai subiectul acesta?Pentru ca toti cei ce citim pe aici,asteptam sa se intample ceva in luna aceasta.Acum sa vedem ,asteptam toti acelasi lucru?Avem toti aceeasi dorinta?Si daca asteptam acelasi lucru,care este acela?Tare as vrea sa stiu ce asteptati fiecare dintre voi,ce anume e prioritar,ce anume mai poate astepta.Suntem 7 miliarde de fiinte cu miliarde de dorinte si asteptari.Cum stim ce asteapta ceilalti ca sa ne dorim acelasi lucru?Pentru ca miliardele de dorinte individuale,multe din ele antagonice asteapta implinirea.A cui dorinta este mai puternica,a cui asteptare este mai mare??Vedeti  si aici este o lectie data noua si omenirii ca intreg...putem sa ne unim vointa ca sa avem toti o singura dorinta care sa le cuprinda pe toate celelalte?Putem renunta la micile noastre asteptari in speranta a ceva mai mare,care sa fie multumitor pentru toti??Intrebari care asteapta si ele un raspuns.Ce astept eu de la lumea cea noua care vine??Stiu ce astept,e simplu si poate fi rezumat in trei cuvinte:FERICIRE PENTRU TOTI!!!Fara deosebire,ca-i alb ,ca-i negru,ca e trezit sau adormit,tanar sau batran,bogat sau sarac,in fruntea lumii sau in noroaiele ei,toti cei care sunt aici merita aceasta fericire.Au gresit,sa-i iertam,dorm,sa-i trezim dar sa le daruim din inima aceasi fericire care o dorim pentru noi.Daca mai este cineva care vrea acelasi lucru sa scrie mai jos.Poate suntem macar doi care avem aceleasi asteptari!

EVENIMENTUL,NUNTA CERULUI CU PAMANTUL

Despre Eveniment s-au scris multe lucruri ,dar nimeni nu stie cu precizie cum va fi sau cand va fi.Multi sau chiar toti asteapta evenimentul ca sa-i ridice la lumina,sa le rezolve toate problemele,sa-i transforme in ei insisi.Despre asta ne putem da toti cu parerea asa ca parerea mea este ca acea lumina venita de la Creator,ca sa trezeasca omenirea va veni din noi.Noi suntem recipientele in care Creatorul va pune lumina si din noi ea va curge in valuri spre ceilalti,asa ca un val de mare ce va matura Pamantul.Dar asta numai daca suntem pregatiti sa aducem si sa imprastiem lumina,nu daca suntem inchisi si plini de intuneric.Asta este parerea mea dar nu spun ca asa o fi.M-am tot gandit cam cu ce ar semana Evenimentul si mi-a venit in minte o nunta,ca este nunta cerului cu Pamantul.Sa zicem ca a sosit ziua nuntii.Mirele,mireasa,familiile si apropiatii s-au trezit de dimineata,s-au spalat ,s-au aranjat si au imbracat hainele de gala pregatite din timp.S-au strans la casa mirilor,care si ei sunt aranjati si stralucitori ca de ,e nunta.Lumea pregatita de petrecere,pleaca spre restaurant.Intre timp,alti invitati care au stat pana tarziu cu o zi mai devreme,au uitat sa-si puna ceasul si se trezesc ca  au intarziat.Dar cum ei stiau de nunta,au deja hainele pregatite si masinile la scara,asa ca in graba mare,un pic ciufuliti,pornesc spre locul unde e petrecerea.Masinile cu nuntasi trec claxonand pe strada si trezesc in somn o alta categorie de nuntasi,care au auzit intamplator de la altii de nunta dar nu i-a prea interesat,aveau alte treburi,preocupari mai lumesti.Totusi daca si ei sunt invitati se duc.Nu au haine pregatite,dar iau ce gasesc prin dulap fie si mai sifonat,nu au timp sa manance ceva,asa ca pleaca mai flamanzi,ne-aranjati,nu au nici masini pregatite asa ca ies la ocazie  de unde ii vor strange alti intarziati ca si ei.Nunta  aproape de final,s-au impartit si darurile cand acestia ajung cam confuzi si obositi la restaurant.Acolo mai sunt libere doar locurile din coada mesei,pe ei nu i-a asteptat nimeni sa-i puna la un loc mai bun,ca doar unii dintre ei au functii,conduc lumea,popoare intregi.Asa ca se aseaza langa usa,unde toti cei care intra se vor lovi de ei.Dar cine sunt cei pusi la masa de onoare,aceia carora mirele si mireasa le acorda atata cinste,cei bagati in seama,intrebati cate ceva de toata lumea?Sigur,sunt aceia pe care i-au facut nebuni cand au zis ca va veni o noua lume in care toti suntem egali..cum adica vine asta?Aia erau niste nimeni,niste deraiati mintal,cum eu mare bogatas sau presedinte de tara sa fiu egalul tuturor calicilor si cersetorilor?Dar degeaba,acum e prea tarziu sa se mai intrebe sau sa mai regrete ca nimeni nu-i considera importanti,ca nimeni nu-i baga in seama..Iar la sfarsit,cei aflati in capul cinstei vor pleca cu limuzinele luxoase cu mirii,in lumile fericite ca rasplata pentru stradania lor.Iar  cei din coada mesei,care au  avut aceeasi sansa de a fi mareti dar au ratat-o,ii asteapta un autobuz prafuit,supraaglomerat  care-i va duce intr-o lume intunecoasa,neprimitoare ,unde vor trebui sa se lupte pentru supravietuire si sa urce lungul drum al luminii de unii singuri si fara nici un ajutor.  Asa vad eu lucrurile.Evenimentul va trece peste toti,le va fi bine cat vor mai trai aici,dar la final vor merge intr-o alta lume ca asta,unde vor invata pe pielea lor ce inseamna sa te ridici din noroi la lumina,atunci cand toti cei din jur rad de tine si te cred nebun...

ILUZIA,ULTIMUL PRAG

Noi credem ca tot ceea ce percepem prin prisma celor cinci simturi fizice este cat se poate de real,pentru ca nu avem cum sa percepem  o alta realitate.Aceasta  realitate este e fapt o conventie la nivel de spirit,o creatie a mintilor noastre,asa cum si noi suntem creatia altei minti pe care o numim de obicei Dumnezeu.Va puteti imagina ca noi suntem doar energii,ganduri,visuri ale Cretorului?Cu siguranta asta este foarte dificil de inteles sau acceptat.Cum sa fiu eu un gand ,cand simt durerea,vad lumina soarelui,gust din mancare sau aud vantul  printre pomi?M-am gandit ca astea sunt doar niste impresii  cand am citit undeva povestea unei fetite nascute paralizata,oarba,surda si muta.Ce era in mintea ei,cum percepea ea realitatea sau orice din ceea ce exista in jur,daca nu avea nici o portita spre lumea asta?Deci pentru ea,desi mama ei o vedea,ii dadea sa manance sau o spala,lumea aceasta in care statea corpul ei nu exista.Totusi,pentru ca si ea era un suflet,probabil ca ea traia la alte niveluri de constiinta,la care noi nu avem acces deocamdata.Deci pentru ea,lumea cum o cunoastem noi este o iluzie.Si daca noi nu am pastra aparenta aceste  iiluzii,ea s-ar spulbera pe loc si ne-am trezi in corpul real.Cand am intebat si eu pe ai mei,daca pot sa-mi concentrez energia sa ajung in mine insami,ei mi-au spus ca eu consum energia ca sa fiu aici si ca in clipa in care nu mai vreau sa fiu aceasta realitate se va spulbera si voi deveni eu.Asa ca ,daca se tot spune ca noi creem aceasta iluzie,asa este,consumam energii mari ca sa o mentinem exact asa si daca  nu ne place,putem folosi aceeasi energie sa o schimbam.Iluzia este ultimul prag pe care il avem de sarit ca sa ne regasim pe noi insine.Si cand te uiti imprejur si pare totul atat de real,e foarte dificil sa crezi a de fapt tot ceea ce vezi este doar o imagine din mintea ta supraumana.Ramane la latitudinea fiecaruia unghiul de unde priveste toate lucrurile acestea si daca vrea sa se trezeasca la realitate sau se tine cu toate puterile de ceva care de fapt,nu exista...

DESPRE DEPRESIE

 

Ca o consecinta a neadaptarii noastre la lumea aceasta si la regulile ei,dupa ce increderea in sine ne-a fost subminata a urmat in mod natural depresia.Depresia a ajuns sa fie considerata o boala a vremurilor noastre si fiecare dintre noi a suferit ani lungi din pricina ei.Starea de depresie  este in general o tristete perpetua,o stare de intuneric complet a constiintei unde ne hranim cu propriile dureri vesnic relimentate.Nu dorim sa iesim din sterea noastra vrem mai curand sa fim consolati ,sa fim compatimiti pentru problemele noastre care par fara rezolvare.Nu recunostem ca ne place sa ne plangem,chiar la oameni care sunt mai nenorociti ca noi,dar durerea noastra pare mai mare ,vesnic multiplicata de oglinzile din sufletul nostru.Copilul ranit din noi urla fara cuvinte de multe ori,soarele nu mai da lumina,nu mai este vara,nu mai sunt flori ci doar  un gri cum accente de negru.Dupa o vreme nici macar nu ne mai plangem pentru ca toti cei din jur,lumea intreaga,Universul intreg sunt vinovati de problemele noastre ,de durerea surda din inima.Aceasta este faza in care multi il considera pe  Creator o fiinta cruda care permite ca in lume sa existe raul,durerea,lipsurile de toate felurile,bolile mutilante,accidentele si moartea nedreapta a celor  dragi.In acesta faza multi devin atei,il elimina pe Creator definitiv din viata lor si creatia devine un simplu fapt,o intamplare in Univers.Multi isi cauta alinare in bautura,in droguri de toate tipurile ca sa pota trai cu ei insisi.Altii isi fac din stiinta materialista o carja care sa le motiveze lipsa de credinta in existenta unei inteligente care i-a creat si i-a lasat de izbeliste...Va recunoasteti in vreuna din aceste descrieri?Sau in toate?Am trecut aproape prin toate fazele acestea si ani intregi lumina soarelui nu a mai ajuns in sufletul meu.Am fost o persoana care nu s-a prea plans si de multe ori vorba buna si incurajarea unui prieten ma tineau deasuprra periode lungi de timp.Eram un nimeni,marginalizata,neintelesa,nesprijinita de familie,cu multe probleme fara rezolvare,cu oameni la fel de raniti de viata in jur si aruncam cu acuzele in stanga si in dreapta dar mai ales spre cer.Ajunsa in fundul iadului nu mai vedem nici o iesire decat in sus spre lumina,asa ca taras-grapis a trebuit sa ies.Noi avem in noi resursele necesare ca sa iesim la liman altfel nu ne-am fi bagat in treaba asta si aceste resurse ies la iveala cand nu se mai poate altfel.Si in aceasta lunga noapte a constiintei,ma trezeam din somn si imi spuneam singura"nu  se poate ca aceasta sa fie viata mea,asta este un cosmar din care o sa ma trezesc  acasa,intr-o camera alba,pe faleza unei mari si daca ma dau jos din pat o sa-i aud pe mama si pe tata vorbind si pregatind micul dejun''.Cosntiinta apartenentei mele la altceva,a faptului ca eu sunt altceva si de altundeva ,dadea semne de trezire.Aceea eram eu,nu fiinta asta fara importanta,fara nimic care sa ma reprezinte.Drumul a foste lung,au trecut destui ani de cand credeam ca viata mea reala e alta ,am mai cazut de multe ori in vechea stare de spirit dar ma ridicam din ce in ce mai repede si mai usor,cautand un punct de echilibru.Cum sa iesi din depresie de unul singur?Bine,asa cum am iesit toti,pentru ca se poate.Cautati in sufletul vostru identitatea adevarata,nu ceea ce vi se spune ca sunteti ci ceea ce simtitica sunteti.Daca simtiti ca ati venit din alta lume,chiar cat de fantastic vi se pare,atunci asta este.Daca simtiti ca rolul vostru aici este maret,chiar daca acum sunteti niste oarecare,atunci asumati-va rolul,pentru ca acela este.Daca vi se pare ca familia voastra este straina,atunci asa si este.Oricare ar fi adevarul pe care il simtiti ca v-ar reprezenta,atunci acela este.Nu va mai uitati in trecut,nimic din ce ati invatat nu mai este valabil  pentru noua fiinta care sunteti acum.Drumul spre cunosterea deplina a fiintei voastre este un drum nou pe care nimeni nu a mai mers,pentru ca noi suntem deschizatorii de drumuri si vestitorii noi lumi.Daca iertati orice alegere nefericita pe care ati facut-o si orice fiinta care v-a facut un rau mai mare sau mai mic,o sa va gasiti starea naturala de liniste,seninatate si o fericire fara motiv in fiecare zi.Inainte e a spune ''nu se poate'',''e prea greu'',''nu poate fi totul asa de simplu'' va spun eu ca se poate,ca e usor daca credeti asta si ca este totul foarte simplu,pentru ca eu am trecut deja pe calea asta si am reusit,iar acum din acest punct al vietii va arat si voua ca e posibil.Daca credeti sau nu...e,asta e alegerea voastra!

INCREDEREA IN SINE

Cel mai dificil lucru pentru fiecare fiinta venita dintre stele,impartita intre nevoia de a fi acceptat si adevaratul eu,a ramas pastrarea increderii in sine.Daca este un loc unde oamenii ajung foarte usor si darama usor acea parte din noi,este increderea ce o avem in noi insine.Demolarea increderii de sine a inceput pentru noi de la cele mai fragede varste,poate chiar cu parintii,care observand ca copilul lor nu este ca si ceilalti,au inceput sa-l modeleze sa fie asa cum se cuvine.Adica sa nu spuna niciodata ceea ce crede in fata,ca nu se cuvine,sa se imbrace la fel cu toti ceilalti ca nu poate umbla cum vrea,ca sa nu zica lumea ceva,sa-si ascunda iubirea si orice manifestare exterioara legata de ea ca e rusine...sa faca exact tot ceea ce nu-l reprezinta.Noi veniti aici tocmai  pentru a demola sistemul ,am fost siliti sa ne conformam.Adica nu era bine ce simteam noi ca e bine si atunci increderea in sine incepea sa se zdruncine.Apoi urma sistemul de invatamant...Noi cu standardele noastre ridicate am crezut ca daca invatam,rezutatele vor fi  recunoscute si fiecare va fi la locul lui in ierarhia clasei,dar surpriza, altii stiau mai putin,dar notele erau mereu umflate ca de..era fiul directorului,al cutarui domn doctor,sau al cuiva important.Si increderea ca  daca inveti ti  se va da nota pe merit,se zdruncina din nou cand vedeai mediocrii luanduti-o inainte fara osteneala.Dupa ce de bine de rau si cu sacrificii foarte mari,ca in general nu ne-am nascut in familii instarite,terminam o scoala,credeam ca vom face ceea ce ne-am straduit din greu sa invatam,dar iar surpriza,acele slujbe erau pentru cei care au PCR,adica pile,cunostinte si relatii.Degeaba ai fost primul sau printre cei din frunte,degeaba e  tot ce stii sa faci,pentru ca fiul sau fiica cutarui director,patron,medic care abia s-au tarat prin scoala vor primi locul de cinste.La 20 de ani increderea in sine s-a spulberat de tot si daca mai ai ghinionul sa fi mai banal ca infatisare,sa nu ai haine ultimul racnet al modei atunci esti deja daramat.Si asa merge toata viata, daca te lasi ingenuncheat greu va fi sa te mai ridici de jos.Acum unde-i stralucirea ta de fiinta de lumina,cand in jur toti te lovesc fara motiv?Care nu a avut perioade din viata cand pareai legat la stalpul infamiei si din toate partile te loveau toti pentru ca ai facut ceva ce nu se cuvine,ceva ce in ochii lor era un pacat de moarte fara sa te mai poti apara de multimea loviturilor?Credeti-ma eu am trecut prin asta si poate  ca si voi...Dupa atatea sapaturi la increderea in sine,ea s-a surpat de mult.Te uiti in oglinda...aproape batran,fara sa fi facut nimic din ce ti-ai dorit,cu visurile sfaramate,scarbit de viata si lume,asta-i tot ce a mai ramas din tine,ruinele unei fiinte care a crezut ca va rasturna sistemul si va putea da lume de pamant daca vrea!Dar tu ai venit aici sa fi un invingator nu un invins  si atunci trebuie sa gasesti in tine ultima ramasita de demnitate ,ultima farama din fiinta reala ca sa te ridici din noroi si sa te vezi cine esti cu adevarat !Daca in oglinda vezi o fiinta mareata ce razbate din spatele mastii purtate atata timp,daca printre zdrentele cu care te imbraci iti vezi stralucirea reala,daca in ochii a caror vedere s-a incetosat zaresti puterea inimaginabila pe care o credeai pierduta,atunci inseamna ca increderea in sine,cea sfaramata de mult sa inalta ca o stanca pe care vei cladi viitorul tau si viitorul acestei lumi!Tu ai puterea sa te regasesti si nimeni nu-ti va lua vreodata aceasta putere.Foloseste-o incepand de Acum!

CURAJUL DE A FI NOI INSINE

Curajul de a fi noi insine a fost o provocare cu care ne mai confruntam si astazi,in fiecare zi a vietii noastre.Cum sa fi tu insuti dar in acelasi timp sa traiesti confortabil intre oameni?Cum sa fii astfel incat partea stranie din tine sa nu iasa la vedere?Si de ce trebuie sa ascunzi esenta fiintei tale,cand stii ca aceea este partea cea mai extraordinara din tine?Intrebarile ne-au macinat ani buni din existenta si stiu chiar copii,din cei veniti de curand care se confrunta cu aceleasi probleme.Cum sa recunosti ceea ce esti ca nu poti,au sa spuna ca esti un ciudat,nimeni nu te mai vrea prin preajma,iar daca te intorci cu spatele vor flutura semnificativ mana pe langa cap!Si asta ni s-a intamplat tuturor din primii ani de scoala pana astazi.Am invatat sa ne ascundem bine adevaratul eu.Niciunuia nu ne-a fost usor,mai ales in primii ani ,la scoala sau in anii tineretii cand fiecare vrea sa fie alaturi de ceilalti,acceptat ,sa nu mai fie singur.Nici in familie nu ne-a fost usor,majoritatea avand familii disfunctionale,parinti abuzivi ,lipsuri materiale cat incape si  marginalizare din partea societatii.Cel mai adesea ne-am considerat noi insine un 'nimeni'',asa cum ne vedeau toti imprejur.Atunci cum sa mai ai curajul de a fi tu insuti?Asta cred eu este si in momentul de fata cea mai mare provocare,acum cand indentitatea extraterestra iese din adancul constiintei noastre.Care are curajul sa spuna familiei,prietenilor ,cunoscutilor ,colegilor de serviciu"stii eu sunt extraterestru''!Va inchipuiti reactia lor ,nu ?Iar veti fi marginalizati,iar vor flutura mana pe langa cap.Si totusi nu suntem niste nimeni,acolo de unde venim,suntem fortele de elita ale Universului.Si totusi vine ziua cand vom recunoaste in gura mare adevarul despre noi si aceea va fi ziua libertatii noastre!!Sa fi tu insuti,ingerule,oriunde ai fi!!

VENITI DIN ALTE LUMI

Cei veniti din alte lumi au avut in principal o sarcina urgenta:sa se trezeasca si sa-si aduca aminte cine sunt si de unde vin,sa-si aminteasca de faptul ca ei au ale case prin Univers,alte rase din care provin.Cei care sau trezit mai intai sunt cei numiti generatia indigo.Care ar fi principala problema cu care un indigo a avut de lucru?Neadaptarea,sentimentul de instrainare acuta sentimentulca nici un loc nu e al tau,nici o casa nu e casa ta.Veniti tocmai pentru a sparge din temelii intregul sistem social,moral si cultural,este de la sine inteles ca ei nu au incercat sa se adapteze la ceva ce trebuia daramat.Dar in acelasi timp,nascuti ca oameni si cufundati in uitare ei sau luptat cu sentimentu lca au ceva de facut,care tot razbatea din interiorul lor.Toti cei ca noi simtim in adancul sufletului ca nu am venit aici sa facem tot ceea ce au facut si ceilalti inaintea noastra,generatie de generatie.Nu ne regasim in vecile valori ale societatii,acele programari mostenite de milenii si care incep cu"trebuie".Trebuie sa faci scoala,trebuie sa-ti iei serviciu,trebuie sa te casatoresti sa ai familie ,trebuie sa-ti iei o casa si o masina...si tot asa de la nastere pana la moarte.Noi am venit sa desfiintam aceste trebuinte care nu au nimic de a face cu fiinta noastra adevarata.Asa ne-am trezit intre doua lumi,una veche ,imbacsita de prejudecati,de minciuni in ambalaj lucios,de denigrare sau negare totala a fiintei divine din noi si o lume care o purtam in suflet,luminoasa,egala in sanse pentru toti,spirituala amintire a lumilor de unde am venit.Incotr-o s-o iei?Lumea veche nu ti se potriveste,lumea noua inca nu exista decat in mintea si inima noastra...Daca stii ca ai venit aici cu o treaba,nu mai poti sa te faci ca nu stii pentru ca din tine,noua lume vrea sa iasa la lumina.Daca incerci sa innabusi aceasta voce,vei sfarsi prin a nu te mai simti bine in propriul corp,prin a nu te mai simti bine nicaieri in lume,de a te simti singur si neinteles de nimeni,o singurate absoluta.Si atunci cazi in depresie,ti se intuneca sufletul si tu,care ai venit sa aduci lumina arunci pe lume cu valuri de intuneric.Pentru un venit din alta lume,lupta dintre eul interior si negarea din minte se termina cand ai ajuns la fund,in cel mai jos loc unde puteai ajunge.De aici ai de ales,fie mori,fie te ridici si-ti revendici locul de drept.Alegerea se face intodeauna atunci cand nu mai ai de ales ,cand nu mai e nici un drum decat in sus.Avem misiunea de a aduce lumina,fiecare in felul lui.Sunt destui pierduti in intuneric asa ca sa ne trezim ca sa nu mai ingrosam si noi randurile celor care au uitat menirea lor divina.

CUM DESCOPERI PENTRU CE AI VENIT

Sensul intregii noastre existente ne preocupa in cel mai inalt grad,daca am luat-o pe calea spirituala si nu ne mai gandim la a strange bunuri materiale cum fac toti in jurul nostru.Care este sensul vietii noastre?Noi,fiind parti din Creator,suntem fiecare indispensabil pentru ca intreaga masinarie a Creatiei sa mearga ca unsa.Daca unul singur stagneaza si cei din jurul lui vor fi impiedicati in mersul lor inainte.Noi toti crestem,evoluam spre lumile superioare in fiecare clipa si cu fiecare alegere pe care o facem.Stim ca am venit aici sa scoatem lumea asta la lumina,asta este in general sarcina fiecaruia dintre noi.Dar concret,ce putem face pentru a duce la bun sfarsit aceasta sarcina?Cate persoane,tot atatea raspunsuri pentru ca fiecare este unic si fiecare are darurile lui unice.Exista totusi un numitor comun pentru toata lumea;fiecare trebuie sa contribuie cu darurile lei unice la stralucirea intregului,la experienta intregului.Cum descoperim ce avem de facut ca sa ne aducem contributia la intreg?Raspunsul e simplu si la indemana,pentru asta nu ai nevoie de carti,de studii aprofundate pentru ca avem in noi ceea ce se numeste vocea interioara sau conexiunea cu Sinele superior,cu adevarata finta care suntem.Vocea interioara sau vocea inimii nu greseste niciodata nici cand e vorba de ce avem de facut,nici cand e vorba de relatiile cu ceilalti ca ea nu canta decat pe o voce,vocea Iubirii!Iar iubirea fiind suportul universal a tot ce este si legatura trainica cu Sursa a tot ce este,nu are cum gresi.Practic,cum aflam ce spune vocea interioara?Pai ne intrebam pe noi insine''ce crezi ca te-ar face fericit la cel mai inalt nivel?''Raspunsul este diferit pentru oricare dintre noi,de aceea am spus ca sunt tot atatea raspunsuri cati oameni sunt pe lume.Chiar,ce va face fericiti in cel mai inalt grad??Nici nu are importanta raspunsul pentru ca traind in fericirea cea mai pura si voi veti da lumii ceea ce aveti in suflet;doar fericire.Dand ceea ce aveti mai mult in voi,veti primi de la Univers exact ceea ce ati oferit,dar in cantitate nelimitata.Tot ceea ce dati va a fi dat inapoi,asa ca fiti atenti la ce dati in jurul vostru. Acesta-i in mare,scopul vietii   fiecaruia dintre noi.Si nu trebuie sa ne gandim ca contributia noastra poate parea neinsemnata ca in fata Creatorului suntem egali si ceea ce aduce fiecare e nepretuit.Acum ramane sa descoperiti fericirea si sa o imprastiati in lume,iar asta este scopul intregii calatorii a Sinelui!

DESPRE ASCENSIUNE

Toate lumea vorbeste despre ascensiunea planetara si personala.A curs multa cerneala din toate partile,de la multi autori care au incercat sa explice macar termenul ca prin procesul in sine abia trecem.Traim intr-un Univers de energie ,nu de materie cum am fost invatati le scoala.Si materia insasi este doar energie condensata de campuri magnetice sau electrice.Se vehiculeaza ideea ca fiecare particula din Univers are informatia intregului si asta o spune fizica noastra cea mai avansata.Din asta rezulta ca este o singura constiinta care contine intregul.Caracteristica principala a energiei este frecventa de vibratie.Si aici s-au facut imparteli in toate modurile.Sa luam strict planeta Terra..Se pare ca orice planta are si ea o constiinta ce are si ea o frecventa.Planeta asta a coborat nivelurile de constiinta de la cea initiala, la cea 3d,adica densitatea 3 de constiinta in care ne-m trezit noi cand ne-am nascut.Constiinta 3d presupune o serie de limitari pe care le-am ales constient ..separatia de Sursa a tot ce este,iluzia ca noi suntem separati unii de altii,ca suntem numai corpuri fizice cu viata limitata,ca exista moarte unde nu mai stim nimic,ca tot ceea ce traim este real prin consensul nostru,al tuturor.Altfel,aceasta experienta nu ar fi fost concludenta.Vibratia dimensiunii 3 ne-a permis sa traim cele mai variate experiente..am fost si buni,am fost si rai,am fost si sus ,am fost si jos.Dar am stagnat prea mult in aceste vibratii joase,iar cum singura constanta a Universului este schimbarea,am venit aici sa mutam planeta cu tot cu oameni pe un plan superior de vibratie.Pentru ca e vremea sa evolueze...Iar urmatorul plan era planul vibrational 4d prin care planeta a trecut ceva mai repede,pentru ca ea vrea o vibratie superioara dualitatii in care am trait,adica 5d si mai sus.Acest proces se numeste ascensiune.Am citit multe despre ea cum ar trebui sa se simta un plan 4d sau 5d.Era vorba de o deblocare totala a constiintei,de revenirea din uitare,de folosirea puterilor considerate acum paranormale,dar de fapt cat se poate de normale.Cand am trecut in planul 4d,am constatat ca si ceilalti ca nu se intampla nimic din toate cate s-au spus..nu levitam,nu putem folosi mintea sa mutam obicte,telepatia in afara de aia spontana e doar un vis,realitatea e tot cum o stiam iar de autovindecare,nici vorba desi multi am fi avut mare nevoie de ea.Care a fost mai stabil in pareri,mai echilibrat si-a zis''bine,poate trebuie sa mai evoluam''.Care astepta miracole,a recazut in vechea depresie si a zis''era prea frumos sa fie adevarat''si s-a culcat la loc.Trecerea prin 4d a fost facuta,acum urma 5d.Si iar asteapta miracole,iar accesul la puterile supraumane,iar atatea asteptari si iar dezamagirea:totul pare cum era,noi suntem tot aia care ne luptam cu greutatile ,cu bolile si cu societatea care vrea sa ne distruga.Chiar asa,ati crezut ca trecerea dintr-o vibratie in alta e un salt brusc?Pai cine ar fi rezistat fizic si psihic la atatea energii superioare fara sa fie deteriorat?Daca am vazut ca pe dinafara nu se vede nimic,am cerut si eu lamuriri de la cei ramasi in cealalta parte a valului.Si am aflat ca trecerea se face lin,ca si cand vreai sa degradezi o culoare,sa obtii o nuanta foarte deschisa..tot adaugi alb ,putin cate putin sa nu se vada diferita dare pe panza si la sfarsit ai obtinut ceva aproape de alb.Asa merge treaba,totul se face lin,pentru ca acest corp sa poata rezista unei constiinte care se tot mareste,ca altfel s-ar distruge.De aceea nu se vede in afara prea multa schimbare,pentru ca ea se face incet,cu efort ca sa putem trece toti in starea de fericire a lumilor superioare.Si vom trece,de asta suntem azi aici,doar sa ne tinem inima sus si speranta intacta!

RELATIA CU CREATORUL

 Traind intr-o lume care se ocupa cu controlul mental,care ne programeaza intreaga viata si tot ceea ce credem de la nastere si pana la moarte,nu avem decat putine pareri proprii si acelea le tinem ascunse.Relatia noastra cu noi insine si cu CREATORUL A TOT CE ESTE,intra in aceeasi categorie.In toate aspectele sale,aceasta lume este manipulata in asa fel incat sa creada ca Creatorul se afla undeva in afara noastra,intr-o lume indepartata numita Rai,unde sufletele cele credincioase vor merge dupa moarte.Creatorul a fost zugravit ca o fiinta atotputernica ,omniscienta care sta si ne numara greselile.Fiecare e trecuta acolo si la sfarsit le numara si decide unde vom merge ,cu el in rai sau in alta lume scoasa din cosmarurile cele mai adanci,iadul!Relatia noastra cu Parintele Creatiei,cel putin in crestinism este una de frica.Credem,  pentru ca ne e frica de chinurile vesnice ale iadului,de parca exista vreun loc care sa ramana vesnic la fel.Nu exista decat un lucru care ramane constant si aceasta e schimbarea!Ma intrebam singura,cum sa-i treaca Parintelui nostru asa o monstruozitate prin cap,adica sa supuna fiintele  care le-a creat la torturi vesnice.Pentru ca am fost creati din cea mai pura Iubire din IUBIREA SUPREMA,cea pe care noi nu o mai simtim deloc si de aceea nu credem, ca ar exista.Mi se parea oarecum hilar,adica eu care sunt mama a doi copiii,doar un simplu om sa-mi pedepsesc copii la chinuri vesnice pentru te miri ce prostie.Si daca eu care sunt om,adica limitat,cu defecte de toate felurile,nu as putea sa pedepsesc pe nimeni in acest mod si cu atat mai putin proprii copii,atunci Parintele Perfect al oricarei fiinte care  vietuieste,e cu atat mai bun ,mai intelegator si mai iertator decat mine.Adica daca eu pot ierta orice copiiilor mei,EL poate ierta de un milion de ori mai mult.Greseala de baza in toata mentalitatea noastra este ca incercam sa-l comparam pe Dumnezeu cu noi,daca noi suntem rai si Dumnezeu e rau,daca noi suntem neiertataori,Dumnezeu e la fel,daca noi pedepsim cu cruzime cu siguranta si EL va face la fel.Nu incercam sa ne ridicam noi la nivelul LUI,asa ca il coboram pe EL la nivelul nostru.Toate relatiile noastre sunt bazate pe notiuni gresite derivate din frica si ca orice lucru bazat pe constrangere,nu vor dura.De aceea bisericile noastre crestine,sunt goale sau pline cu cativa habotnici care gasesc acolo ultimul reazem ca sa se poata suporta pe ei insisi si intreaga lor viata.Desi biserica propovaduieste egalitatea in fata Creatorului si acolo unii sunt mai egali decat altii si acolo unii sunt mai bine vazuti de Dumnezeu,in conceptia lor,ca au citit o gramada de carti sfinte si acum stiu ei care-i treaba cu DUMNEZEU.Iar cel care se duce acolo fara sa stie toate acele ritualuri este privit cu dispret de catre cei care le-au urmat pe toate.Binenteles,te-ai astepta ca aceia care urmeaza asa-zisa cale a Domnului,sa faca si ei cateva din minunile care le-a facut IISUS;sa vindece bolnavii cu o atingere ,sa inmulteasca painile si pestii,ca flamanzi sunt destui la usa bisericii.Dar nici un preot oricat de preainalt ori prea sfintit nu a reusit nimic din toate astea si de aici rezulta ca aceasta cale a lor nu duce la DUMNEZEU!Duce si pe altii intr-o groapa a deznadejdii,a lipsei de incredere si ei simt ca orice ar face nu va fi de ajuns ca Dumnezeu sa ii ierte si sa-i duca in lumina lui.Iar suprema spaima a fiecarei fiinte este moartea.Daca dupa moarte te asteapta pedeapsa,daca nu ai fost suficient de vrednic ca sa meriti Iubirea Creatorului,ce te faci?De aceea omul face orice ca sa ramana aici si nimeni nu mai priveste moartea cu detasare,ca pe un lucru normal ,ci se  tine de viata asta cu toate puterile,pentru ca tot ceea ce e dincolo e doar o spaima intretinuta de cei care se cred trimisii Domnului aici pe Pamant.Scopul,asta e clar,sa te duci la ei ,sa cotizezi la ei ca sa-ti cumperi un loc in rai.Asta este lumea pe care am primit-o de la stramosii nostrii,acestea sunt invataturile.Care este de fapt relatia normala intre oameni si Parintele Creator?Pai EL este un parinte iar noi copii lui,deci singura relatie care o putem avea cu  EL este IUBIREA,cea ma pura pornire a inimii,ceva ce -ti vine in mod natural fara sa faci vreun efort.Noi suntem parti din Creator,deci este normal ca el ca intreg sa iubeasca toate partile din care este facut,iar noi ,sa iubim fara rezerve Intregul.Asta este singurul lucru pe care sa-l facem,sa iubim...Dar cum fiecare dintre noi,este o parte din Parintele Creator,inseamna ca oricine este la fel de important pentru EL,absolut oricine.Deci nu e nimeni mai presus de nimeni,nici ca are mai mult,nici ca a citit mai mult,nici ca e mai frumos ca altul,nici ca are pielea alba ,nu exista nimic care sa-l faca mai presus de altii in ochii Creatorului!In fata Lui ,suntem toti la fel si in acelasi timp suntem o singura fiinta,atotputernica,omniscienta si vesnica.Nu exista separatie intre noi,granite sau diferente.Suntem UNUL!Pentru cei care s-au trezit la realitate si s-au scuturat de programari,adevarul e asa de evident incat te miri ca nu l-ai vazut mai devreme.Acesta e rolul copiilor stelelor;sa se trezeasca ,sa traiasca acest adevar si sa le spuna si celorlalti.Nu mai e mult si lumile se vor uni,cei din stele si ei parti ale aceleasi fiinte cu cei pierduti in uitare de atata timp,oamenii pamantului.Si atunci vor simti cu adevarat cum e Iubirea manifestata,legatura de nezdruncinat a Parintelui Universal cu toti copii LUI!!

LOCUL NOSTRU

 
Pentru noi,cei veniti din alte lumi a fost mereu o provocare sa ne gasim un loc al nostru,in care sa ne simtim bine sau sa ne simtim acasa.Nicaieri nu parea ca ne-am adapta ,ne uitam in jur si nu gasim nimic din ceea ce ar trebui sa fie.Lumea nu seamana deloc cu cea din mintea noastra,nu indraznim sa fim noi insine pentru ca daca am incercat ne-au privit ca pe niste ciudati si ne-au marginalizat.Si atunci cand vrei ca si ceilalti sa te accepte intre ei incepi sa te prefaci a fi unul de-al lor,sa te integrezi preluandu-le mentalitatea ,obiceiurile si de multe ori,viciile.Daca nu faci asta iti vor pune eticheta de ''ciudat''si au sa te dea la o parte dintre ei ca pe o oaie neagra!Iar partea stranie din tine,eul adevarat va fi ascuns cu grija,innabusit cu perna ca sa nu cumva sa mai iasa deasupra si sa-i sperie pe ceilalti.Talentele cu care ai venit aici,ideile despre cum ar trebui sa arate lumea ideala,lucrul care ai venit sa-l faci in aceasta lume,toate se pierd incet cu trecerea timpului.Faptul ca faci parte din ceva uman,o clasa la scoala,un colectiv,o organizatie oarecare,faptul ca esti in sfarsit ca toti ceilalti ar trebui sa-ti aduca fericirea sau macar multumirea sufleteasca.In locul acesteia ai in suflet doar un gol imens,un tipat de suferinta prea multa vreme ignorat ,dar care iese atunci cand nu esti atent.Stai intre oameni,chiar intre multi oameni si te simti atat de singur de parca ai sta in desertul cel mai izolat.Iti vine sa urli de disperare,mintea limitata se intreaba de ce nu esti fericit,de ce calea celor multi nu ti se potriveste,de ce e golul ala acolo si asa te irosesti intrebandu-te singur daca nu esti cumva nebun!Poti s-o duci asa toata viata sau cea mai mare parte a ei,daca nu te saturi si intr-o zi spui:STOP!!ASTA NU-I VIATA MEA!!Si cauti o cale de a iesi din hatisul minciunilor,al iluziei in care traiesti,cauti adevarul personal.Adica de ce sa fi ca altii,de ce sa gandesti ca altii ,de ce sa traiesti ca toti ceilalti daca tu nu te regasesti in nimic din ceea ce sunt ei??Prin asta trecem toti,mai devreme sau mai tarziu.Pana gasim raspunsul e mai greu ,dupa aceea totul se aseaza armonios si adevarul iese la iveala.Si pentru cei care se regasesc in descrierea e mai sus,explicatia e una singura;nu suntem oameni!!Nici macar nu avem casa pe Terra,e doar o locuinta de serviciu!Am venit aici cu treaba,cu o misiune de indeplinit in ciuda tuturor piedicilor pe care le avem in fata.Si nu e nevoie sa strigam in gura mare adevarul nostru,e de ajuns sa il traim in interiorul nostru.Toti suntem aici sa-l slujim pe CREATOR,omenirea si planeta Pamant in drumul ei spre lumina.Nu vom face toti acelasi lucru ,dar avem cu toti acelasi scop:cu lumina noastra sa sporim lumina Creatorului pentru ca aceasta lume sa se ridice spre cer!!A trecut timpul indoielilor,al intrebarilor fara raspuns.Acum este momentul in care sa va ridicati fruntea din tarana si sa fiti lumina care straluceste pentru cei multi care au uitat de mult drumul!!Acum fiti voi insiva si revendicati-va locul in lume pentru ca acum e vremea sa va folositi puterea!!Acum ,nu maine!!!