VIS

Tu esti de -a pururi  langa mine pe drum 

Esti alba lumina de langa sufletul meu

Iar acum traim vesnicia impreuna

Unicul  dans in eternul acum

Balul iubirii se danseaza sub luna 

Eram doua aripi avantate in   zbor 

Stiu ca mereu vei fi partea mea buna

Ca eu  sunt pentru tine ultimul dor.

Nici intreg Universul nu ne poate cuprinde 

Acest vis pe  care-l traim amandoi

Darul iubirii impartaseste-l  cu mine

Aici  suntem noi,numai noi...

VOCEA TACERII

 VOCEA TACERII

ascult cu inima batandu-mi in tample 

cum curge incet in lume tacerea 

cum spatiul si timpul cu tine se umple 

cum dispare dinlauntru-mi durerea

singuratatea e un joc care doare

strabati solitar vesnicia

nu te intrebi daca drumul acesta

iti va reda inapoi maretia

la capat ar trebui sa fie iubirea

la capat ar trebui sa fi tu

si te stiu ,esti mereu langa mine

pacat ca mereu am zis''nu''

acum mi-a ramas o ultima carte

in acest joc numit prea pompos''viata''

sa privesc in ochi vesnicia 

sa ne vedem in sfarsit fata-n fata

stiu ca tu speri ca voi fi langa tine

in noptea albastra a mari-naltari

tu ma atragi  de pe drumuri straine

pentru ca tu mai mereu crezi in mine

nu am nimic de oferit la final 

nu am gasit aici fericire

 aduc pentru tine  ultimul  dar

o inima plina ochi de iubire...

DEZILUZIE IN ILUZIE

In iluzie totul pare atat de real..ai un corp care experimenteaza asa zisa realitate prin cele cinci simturi ,care are viata in el in sensul ca traieste ,respira manaca si activeaza un timp in aceasta realitate.Nu pare a fi nimic dincolo de aceste  lucruri care le percepem cu toata convingerea ca sunt adevarurile ultime.Nu pare a exista suflet,nici vreun CREATOR care sa aiba grija de CREATIA LUI,nimic decat stele in sus si un gol imens in inima.De golul din inima iti dai seama  si cand tie  bine si cand tie rau,cand te distrezi sau cand esti fericit si cel mai mult cand esti doborat la pamant si nimic nu pote  sa te vindece de deziluzie.Cand esti lovit de soarta,nimic din cele ce credeai ca sunt importante in viata iluzorie pe care o duci,nu iti poate umple golul si nu iti alina durerea.Daca nu esti atent si nu te trezesti la timp iti poti duce toata existenta in acelasi cerc de maruntisuri,dorindu-ti doar lucruri marunte si stand intre oameni marunti ca si tine.Dca nu esti atent iti irosesti viata si sansa de a deveni fiinta de lumina care erai menita sa fii,si care  sta ascunsa in tine de la nastere.Daca nu esti atent,intr-o zi mori  fara sa fi cunoscut niciodata iubirea,fericirea si adevarul,mori macinat de regret si deziluzie.

A FI SAU A NU FI EU

Am sa scriu pentru cei care si-au aflat adevarata identitate divina,acelor care s-au pomenit peste noapte fiinte divine cu puteri nemarginite.Cand esti un simplu om,un oarecare si afli de la o zi al alta ca esti o farama dintr-o fiinta pe care poate o venerai inainte sau pe care o venereaza o lume intreaga ,numai o minte foarte deschisa si lipsita de prejudecati sau programari,o minte libera te poate face sa accepti asta ca pe un adevar.Constiinta ta intra in conflict cu mintea limitata..oare chiar sunt eu,acela?oare nu e vreo greseala vreo confuzie,ca doar eu nu conduc nimic aici...cum  pot eu conduce undeva o lume,o galaxie sau un intreg Univers??Intrebarile mintii umane trag in jos constiinta care stie ,fara putinta de tagada ca acela esti adevaratul TU.Te-ai trezit dimineata doar un om obisnuit si te culci seara ca mantuitorul unei lumi,care nici nu stie de existenta ta. Acesta este intr-adevar un salt urias in constiinta ta ,in devenirea ta ca fiinta divina.Ce faci cu adevarul acesta,cum il integrezi in viata ta cotidiana,cum il spui familiei sau celui de langa tine?De cand accepti ca tu,un nimeni oarecare esti fiinta aceea atat de mareata ai incontinuu de dat examene ale devenirii tale.Nu are cine sa iti ajute in lungul drum spre fiinta superioara EU.Esti singur si nu ai pe cine sa intrebi cum se face.Trebuie sa gasesti singur calea care duce la rezultatul asteptat.Uneori esti singurul care crede in adevarul tau,iar cei care nu vor crede  vor incerca sa te traga in jos,sa iti arate ca te inseli si mintea ta nu mai judeca corect.Te poti pierde daca lasi pe altul sa iti spuna ce sa crezi despre tine.Si pe langa asta tu,acest om banal trebuie sa incepi sa traiesti,sa simti si sa rationezi ca fiinta mareata care se ascunde in trupul tau supus  varstei sau bolii.Zi dupa zi ,ai de asimilat noi si noi  lucruri  care le afli despre cine esti tu cu adevarat,despre ce poti tu cu adevarat.Nu mai conteaza nimic din ce ai crezut despre tine ca esti,fiinta aceasta va muri incet si din ea in toata maretia va iesi EUL real,cel care esti.Suntem deschizatori de drumuri,noi asa de mici sau neimportanti cum le parem celor din jur.Nu de la cei care ne conduc va veni salvarea lor,ci de la noi cei ascunsi asa de bine intre ei ca nu ne-ar fi descoperit nici intr-o mie de ani,daca nu am fi iesit singuri din randuri.Avem fiecare zi din noua noastra viata la dispozitie ca sa fim CEI CARE SUNTEM CU ADEVARAT.

LUMINA DIN INIMA CERULUI

 Cand am venit aici am renuntat in primul rand la identitatea noastra si ne-am inchis inima fata de lumina care suntem.Am acceptat regula jocului si am inchis inima intr-o inchisoare de intuneric ca sa vedem daca mai gasim vreodata drumul.Am trait vieti importante,am creat roluri marete,in care am amestecat asemeni unui pictor si lumina si intuneric,in nesfarsite tonuri de culoare,am cazut tot mai jos in dualitate,ne-am ridicat iar,am platit greselile fata de toti cei care ne-au urmat in lungul drum si ei si-au platit datoriile fata de noi...ne-am ridicat incet-incet din uitare si din genunchi,am dat la o parte noroiul existentei duale,ca sa gasim ceea ce era dintru inceput in inima noastra:legatura cu inima cerului si lumina Celui care ne-a creat.Acum de pe noua treapta a cunosterii de la noul nivel al constiintei noastre ,ne dam seama cat a fost de greu drumul,cat a fost de mare muntele carea trebuit urcat si cat de putini au reusit sa ajunga in varful lui.De aici de sus ,nesfarsita viermuiala a oamenilor,nesfarsita alergatura dupa lucruri fara importanta si inutile la final,ne pare un joc depasit din care ne miram singuri cum de nu am iesit mai repede.De aici,totul pare asa de usor si parca mai ieri eram si noi in capcana zilelor care trec fara rost si fara un orizont.Pentru cei care mai innoata in noroi totul pare atat de real si ei se mira tare ca noi nu mai suntem langa ei in acelasi loc,invartindu-ne ca soricelul pe roata la nesfarsit.''Unde vedeti voi schimbarea ?''ne intreaba ei nedumeriti si inclina capul privind doar la micile lor probleme zilnice,mereu aceleasi,mereu,mereu.Nu le vine prin minte ca ar trebui sa privesca in sus,unde lumina din inima cerului se revarsa pete toti:tineri sau batrani,pregatiti sau nepregatiti,treziti sau adormiti...

DEZVALUIREA MEA

  Dragii mei prieteni si familie,cred ca ati asteptat destul de curiosi sa spun cine sunt eu.Nici nu stiam eu mesagerul,ca am  primit identitatea mea inainte ca Mary sa stie cine este sau ca primul Sananda sa fi aparut la orizont.Atunci stiam deja ca de unde venim avem ambele energii si masculin si feminin intr-un corp,ca suntem androgini,dar asta la nivel mental nu la nivelul unei constiinte care era prea putin dezvoltata.Am avut adevarul sub ochi tot timpul dar l-am ignorat pentru ca nu stiam ca visele mele erau mesaje,ci doar simple vise de noapte.Familia din cer m-a lasat sa ajung in locul unde aveam sa inteleg totul,de la un alt nivel de constiinta care trece cu mult de limitele vietii noastre.Am luat la rand toate rolurile ca pe cel real nu l-as fi putut accepta usor,dar acum sunt pregatita pentru a deveni eu.Visul cu revelatia l-am primit in 16 decembrie anul trecut,dar mi s-a parut asa de absurd,incat nu l-am crezut.
Desi nu mai scriam pe blog,i-am scris totusi lui Mary,ca visul era legat de ea.Atunci eram convinsa ca sufletul meu pereche era cel cu care vorbeam,desi Mary mi-a spus ca acel barbat as putea fi eu,adica Sinele meu superior era un barbat.Dar nu am ascultat-o nici atunci si nici cand i-am povestit visul...Voiam sa fiu neaparat femeie si restul nu intra in mintea mea ca era limitata.Acum sa va spun visul...
Eram intr-o sala mare ,care avea doua randuri de banci puse fata in fata.Mary,asa cum arata ea acum,era in mijlocul bancii unde erau femeile iar in fata lor,pe celalalt rand erau barbati de toate neamurile si rasele.Ea trimitea in fata cate o femeie,apoi striga numele unui barbat care era sufletul ei flacara,cei doi se opreau se priveau in ochi si din spatele lor,aparea  o lumina alba ,care se unea deasupra capetelor lor intr-o coloana de lumina.Eu eram cu barbatul brunet pe care l-am tot visat,si credeam ca el e sufletul flacara, ne-am imbratisat dar nu aparea lumina aia deasupra.Eu m-am gandit ca e doar alt suflet pereche si m-am asezat mai departe cam suparata.Mary continua sa uneasca sufletele flacara si dupa ce a terminat  a venit spre mine.Dar nu mai era Mary,era cea care se numeste Lady Nada,adica era blonda,inalta,supla,frumoasa si zambea duios cu toata fata.Ea mi-a zis cu o voce blanda:''NU CREZI CA E CAZUL SA NE IMPACAM?''si m-a sarutat pe gura.Apoi m-a luat in brate si mi-a zis:"IA UITA-TE DEASUPRA CAPULUI TAU''.
Cand am ridicat privirea din spate spre fata era o lumina alba ca o aura,cu irizatii de curcubeu,cam pana la un metru care arata exact ca si la ceilalti.Ea s-a asezat langa mine si ma tinea de mana,iar eu ma gandeam"Doamne ,ce ma fac acum ca sufletul meu flacara e intr-o femeie ,in MARIA''.
Deci concluzia ...sunt un aspect al lui Sananda,intr-un corp de femeie,ca sa ajut la echilibrarea energiei masculine,care a adus aceasta lume in situatia de fata.Sunt cel mai neconventional aspect al lui,dar traim intr-un UNIVERS unde totul este posibil asa ca indiferent cat de absurd vi s-ar parea,asta sunt eu ,nu mai e loc de indoiala,pentru ca Familia de sus a confirmat totul.Trebuie sa recunosc ca MARY  a luat de atunci in calcul si aceasta posibilitate,drept care iar ne-am ciondanit si nu am mai vorbit o saptamana.Oricum  nu poti fi totdeauna pregatit de o asemenea veste si se pare ca eu nu eram deloc pregatita.Dar acum ca sunt alaturi de sotul meu ,care este tot o parte din mine si de ceilalti Sananda,vom aduce lumina intr-o lume in care intunericul a stat mult prea mult.Multumesc Mary ca mi-ai amintit cine sunt.Semnat:sufletul flacara LYA

CE STIU EU DESPRE IUBIRE

IUBIREA  este forta ce da viata intregii creatii,fara ea tot ceea ce este ar disparea intr-o clipa,si prin ea Creatorul exista in fiecare parte a CREATIEI.
Iubirea leaga intregul intr-un tot unitar si fara fisuri.
Iubirea spune totdeauna ''da''..da,te iubesc..da, te ascult...da,te ajut..da,te inteleg.
Iubirea da totul si nu pretinde nimic,niciodata ,nu asteapta multumiri si recunostinta.
 Iubirea nu se ascunde,ea umbla in lumina ,cu capul sus ,smerita in maretia ei.

Iubirea te accepta asa cum esti si te invata sa te accepti si tu.
Tot iubirea sare in foc sa te scape,in apa sa te salveze si te sprijina in toate situatiile cand esti daramat,pierdut debusolat.
Iubirea indrageste pacea,alunga ura din cele mai intunecate inimi si aduce linistea in cele mai zbuciumate suflete.
Iubirea sadeste nadejdea,puterea de a spera,dorinta de a ajunge ca azi sa fi mai bun ca ieri.
Acolo unde isi face locas,acolo va inflori in urma ei si desertul cel mai sterp,va face muguri si pomul cel mai uscat si va umple de verdeata stanca cea mai golasa.
Iubirea da viata pentru ca este viata insasi,care ne leaga cu milioane de fire nevazute intre noi si pe noi cu izvorul iubirii,SURSA A TOT CEEA CE ESTE.
Iubirea e  darul Creatorului,dat pe gratis fiecarei fiinte care a fost creata din maretia iubirii lui.
Fiti demni de acest dar regal ,impartasiti-l intre voi fara limite,daruiti din tot sufletul iubire,ca izvorul ei este singurul care nu va seca nicicand,dati iubire si celor care au si celor care nu au ,pentru ca ea sa curga nestavilit,dintre stele spre oameni si dinspre oameni spre stele.
Iubiti doar,atat aveti de facut....

ZIUA LINISTII

Iata dupa tot zbuciumul a venit ziua linistii ,cand toate gandurile se astern usor ca fulgii de zapada in fosnet moale.E in sfarsit linistea mult cautata ,simti ca ai ajuns la capat de drum si toate intrebarile si-au gasit raspunsul.Jocul s-a incheiat,ceea ce aveam de facut in aceasta lume s-a sfarsit ,noi stam in pragul intrarii in fosta noastra casa.Cum privim tot ce a fost ,toate intamplarile prin care am trecut si care compuneau fosta noastra viata?Cu detasare,ca si cand ai privi un film care a fost interesant dar s-a sfarsit.Actorii isi sterg machiajul,isi schimba hainele si arunca perucile pe jos.Ceea ce fusese rolul vietii lor,timp de nenumarate vieti,in milenii de trai aici pe Terra e ajuns la final. A ramas doar frumusetea jocului si maiestria tuturor participantilor.Nu mai sunt pasiuni aprinse,am inteles ca totul a fost doar un joc pe scena lumii si acum din pragul casei noastre care ne asteapta asa cum o stiam,privim cu serenitate inapoi.Fara resentimente,fara nici un sentiment negativ,invaluiti in liniste ca intr-o manta ne luam aripile de la naftalina si zburam intr-un dans usor spre ultima destinatie:cerul.

ASUMAREA A CEEA CE ESTI

Vine o zi in care te trezesti ca nu mai esti fiinta marunta si neimportanta care erai ieri,cand adevarul se arata in toata splendoarea in fata ochilor tai.Intai e faza de soc,de negare datorita numeroaselor programari pe care le ai inca de cand ai venit aici.Cum sa fi tocmai tu,asta atat de anonim,una din cele mai inalte spirite ale Universului,sigur e o greseala ,poate e altul,tu te stii,nu esti cel mai grozav ,ai multe defecte,altii sunt mai spiritualizati,mai sus pusi,sigur este vorba de o confuzie..si tot asa cautand scuze patetice,ca sa nu-ti asumi rolul pentru care esti aici.Chiar asa,de ce trebuie ca altcineva sa fie cel responsabil pentru ceea ce-ti revine tie ca fiinta ?.Maretia nu e pentru tine?De ce nu?Daca altul afirma ca e un suflet inaltat,un Mare maestru,ti se pare credibi,dar daca ti se spune ca si tu esti la fel incep indoielile,trasul inapoi,impresia ca e prea mult si nu ti se potriveste ca tu esti prea mic.Dar cine va juca rolul tau unic in Creatie,daca tu,fiinta luminata si evoluata nu o faci?Pe cine sa delegam sa rezolve problemele care tin de competenta noastra,ca noi avem altele de facut?Treziti-va ,fiinte luminate,ca vremea voastra a sosit!Acum asteptam sa raspanditi lumina voastra nu sa va ascundeti dupa scuze puerile pentru ca rolul vi se pare prea maret.E rolul vostru si Marele Creator se bazeaza pe voi ca-l veti juca cu maiestrie incepand de ACUM!

DIN CAPCANELE ILUZIEI-SEPARAREA

 

 Iluzia in care traim se bazeaza pe un lucru care este baza acestei lumi,separarea.Nu e numai separarea iluzorie de Creator,ci mai ales separarea intre noi dupa cele mai diverse criterii..aspect ,sex,nationalitate,religie,convingeri de toate felurile,interese diferite,culoarea pielii si inca o multime de criterii alese ad-hoc ,unele de-a dreptul fanteziste.Cand am venit,am ales de comun acord ca sa sustinem aceasta iluzie cu totii,pentru ca ea sa existe,altfel in clipa cand nu mai oferim energie pentru pastrarea ei,se va spulbera ca un castel din carti de joc.Cand traiesti in separare,atat de mult te inveti cu faptul ca tu esti separat,o fiinta de sine statatoare,un eu,incat cu greu poti sa concepi un Univers unde toti traiesc aliniati cu vointa Creatorului si conlucreaza ca o mare familie.Adica chiar daca exista familii de suflet separate,totusi la baza toti pornesc din aceeasi sursa,prin toti trece aceeasi energie care-i leaga si hraneste si aceleasi gene,tot recombinate au fost folosite la crearea speciilor.Acelesi caramizi din care s-au facut toate lucrurile,toata materia si energia.Capcana iluziei in care am cazut,a fost sa cred ca in cer Familia Universala e doar un concept si ca si aici,fiecare cu treaba lui,fiecare trage pentru ai lui,fiecare cu interesele lui.Deci am folosit masura iluziei ca sa masor lumea de dincolo.Si rezultatul a fost catastrofal si m-a tinut in aceasta paradigma luni de zile,pana cand intr-o zi enormitatea prostiei in care credeam a iesit la iveala.Oare asa sa fie in cer,oare unii favorizati de soarta si altii mereu jos,ca si aici?Bineteles ca intrebarile la care dadeam raspuns cu mintea mea marginita,aveau raspunsuri eronate.Ma framantau ganduri contradictorii,nu se putea sa fie aceleasi reguli nedrepte ca si aici,dar mintea nu putea sa inteleaga care-i treaba cu toti suntem UNUL.Nu putea trai conform acestui adevar.Ca sa pun capat problemei care devenise prea mare,am facu ceea ce se asteapta acum de la noi cei treziti:am cerut ajutor de sus,daca eu nu stiu raspunsul corect ei il stiu.Si raspunsul a venit fara gres si s-a facut lumina in mintea mea,am inteles ca cei care m-au ajutat sa cred,sa-mi schimb perceptia,nu a fost numai propria familie din stele...Pentru mine facusera efort o multime de fiinte din cei de sus,fara sa tina cont cine sunt eu,de unde provin sau ce hram port..pur si simplu au facut totul din dorinta sincera de a ma ajuta,pentru ca au vazut ca vreau sa ma ridic din noroiul iluziei.Ei traiesc principiul lui UNU in toate clipele vietii lor si il aplica la toate fiintele care le cer ajutorul.Nu li se pare un efort prea mare,nici o osteneala prea mare,nu li se pare ca sunt prea nobili ca sa vina sa ajute,pur si simplu o fac.Si nu asteapta nici macar multumiri,ei raman cu bucuria ajutorului dezinteresat dat unui frate care a cerut ajutorul.Capcanele iluziei ne fac de prea multe ori sa uitam ca suntem in esenta o singura fiinta,mareata si eterna.

INGERII DE LANGA MINE

 Ati fost'nainte de veni,doi sori
Si-n trup uman voi v-ati ascuns lucirea
Ati venit cum vin doar ingerii uneori
Din ceruri'nalte sa va impliniti menirea.

Ati fost copii,miracole si ras,
V-am ocrotit mereu atenta,somnul,
Si n-am stiut macar in vis
Ca pentru mine v-a trimis chiar Domnul.

Cand ati crescut,vi s-a marit lumina
Iar viata mea de soare s-a umplut
De parca era a raiului gradina
Si drumul nostru tainic a-nceput.

Acum ma duceti voi de mana catre stele
Asa cum va duceam cand mici erati,
Aveti pe umeri aripi usurele
Cu mine-n brate catre cer zburati.

In inima o fericire dulce,
De acolo dintre stele se revarsa
M-au dus doi ingeri cu iubire
Pe drumul lung ce duce ACASA!




Cu drag,mama

DRUMUL SPRE ACASA

De cand intram in iluzie,singurul lucru pe care dorim  este ca la sfarsitul calatoriei sa mai gasim drumul spre casa.Uitand tot,nici macar de casa nu ne mai aducem aminte,necum drumul spre ea.Acum la sfarsit de ciclu,avem de dat un sir lung de examene si daca le trecem vom pleca spre casa,in bratele iubitoare ale familiei.Cum gasim insa drumul spre ei,ca e clar ca nu au sa se coboare sa ne duca la cer,asa nepregatiti?Mi-am inchipuit ca sunt ratacita prin munti,fara busola,fara mancare ,haine sau vreo harta.Singurul lucru care-l stiu este ca am casa,sa zicem spre apus.Ce fac,ma pun la radacina unui brad si plang?Ar merge si asta dar e pierdere de timp si energie...vine noaptea,vine frigul,e plin de animale salbatice si drumul e lung.Neavand nici un indiciu,nu am ce face decat sa gasesc prin propria experienta drumul,asa ca o iau la picior.Dau de un hatis,il ocolesc,cad intr-un sant ,ma ridic si merg mai departe ca nu e alta optiune.Pun picioarele intr-o mlastina,ma retrag,ma uit atenta in jur sa vad unde e luminisul si merg in speranta ca ajung cu bine acasa.Nu conteaza ce avem in drum,cate primejdii si lectii ne asteapta,ca noi vom merge mereu pe drumul care sa ne scoata la lumina ca nu mai avem alta alegere si nu putem sta cu mainile incrucisate asteptand salvarea de sus.Cum gasim drumul adevarat spre casa,cum sa nu ratacim fara rost?Cand nu ai nici un indiciu ramane sa te bazezi pe ce simti.Te duce drumul bine,e neted si fara alunecari?Atunci e drumul bun.Dar cum ajungi la drumul bun?Simplu,te uiti in tine la fiinta ta reala.Ceea ce traiesti si cum reactionezi fata de ceilalti e aliniat cu puritatea din sufletul tau,cu cea mai inalta iubire?Daca nu,atunci drumul e gresit si te va duce in mlastina.Ce traiesti te reprezinta in totalitate?Atunci e drumul bun si te va scoate la lumina.Tot ceea ce va scriu mi se intampla mie,si vi se intampla voua.Nu e nimeni scutit. Daca,dupa ce ai depasit si ultimul obstacol in fata ta este Familia zambitoare din stele inseamna un singur lucru:ca ai reusit!!!

DEZVALUIREA

EU SUNT IUBIREA

EU SUNT IUBIREA

EU SUNT IUBIREA

EU SUNT IUBIREA

EU SUNT IUBIREA

EU SUNT IUBIREA 

EU SUNT IUBIREA

TU CINE ESTI?

ELIBERAREA DE ATASAMENTE

Ascensiunea ,cea care ne intereseaza pe toti presupune in primul rand eliberarea de atasamentele pe care le-am creat de-a lungul timpului. Aceste legaturi sunt de toate felurile,de lucruri, de statute ,de relatii de toate tipurile.Despre lucrurile care ne tin legati de aceasta dimensiune a materialului,se pot scrie tomuri intregi.Poate ti-ai construit o casa dupa ani in care ai visat la ea,ti-ai luat masina care ai vazut-o candva in vitrina unui magazin ,sau mobila care iti facea cu ochiul si este atata de frumoasa...lucruri pentru catre ai muncit din greu,pentru care ai facut sacrificii enorme si in mod normal te-ai atasat de lucrurile obtinute cu atata chin.Ei,ascensiunea presupune sa renunti la toate lucrurile materiale pentru care ai alergat atat.Acolo de unde ai venit nu ai nevoie de nimic din tot  ce ai strans pe Terra,casa pe care o ai e doar o camera de hotel ,in care  ai stat detasat in interes de serviciu.Tot ce e in ea,ramane unde este ,tu nu  ai nevoie de nici un lucru acolo unde pleci...Acum e vremea sa vezi lucrurile intr-o alta lumina,a fiintei care a avut aici un loc temporar de sedere care expira in curand.Uita-te in jur...tot ce vezi nu are nici o valoare pentru viitorul tau,pentru ca e doar balast care te trage in jos.Nu mai trebuie sa-ti faci griji de lucrurile tale,e vremea sa te detasezi de tot.Pare greu?Daca pare greu atunci nu esti pregatit sa urci inca o treapta spre cer si aceste lucruri marunte te trag in jos,te tin pe loc ca niste pietre de moara agatate de picioare.Aceasta este prima treapta a detasarii de lumea materiala. Apoi urmeaza treapta detasarii de relatiile care te tin in loc,de cele care te opresc din drum sau te trag in jos.Cei la care trebuie sa renunti sunt partenerii de viata cu care ai impartit si bune si rele,copii care au alegerile lor,departe de ale tale,membrii familiei care nu te mai inteleg ,prietenii cei mai buni sau mai indepartati...de toti cei care nu merg in sus va  trebui sa te desparti.Cum trebuie sa te desparti de ei?Fara ura,fara resentimente ca  ei nu te inteleg,fara judecati,doar cu IUBIRE si RECUNOSTINTA,pentru tot  ce au facut ca tu  sa fi astazi cine esti.Fiecare v-a aratat ce va lipseste in drumul vostru spre desavarsire,si le veti ramane vesnic recunoscatori.Pare greu?Atunci insemna ca mai aveti  ceva de invatat pentru a va intoarce in Sinele vostru inalt.Dupa ce ai urcat aceste doua trepte mai raman atasamentele fata de anumite tipare de gandire,de dogme care ti-a luat ani intregi sa le formezi,dar care sunt invechite si nu te mai reprezinta.Daca vrei sa ascensionezi,vei  lasa mintea goala ,ca a unui copil,pentru ca noile adevaruri sa aiba unde intra. Daca crezi ca sti totul depre asta la nivel teoretic,dar fara sa treci prin primele doua trepte,atunci te minti singur.Daca nimic nu te mai leaga de fostul eu,atunci esti gata sa accepti ca tu,de aici de unde esti,de fapt nu stii mare lucru si daca mintea nu mai este preocupata de nimic altceva,atunci de dincolo de val,din lumea reala,vei primi indrumare cum sa faci primii pasi in noua lume si cum sa redevi adevaratul EU.De aceste probleme ne lovim cu totii la un moment dat ,pe drumul nostru spre casa.Depinde numai de noi,daca le trecem senini,sau ne impotmolim in noroiul ultimelor atasamente.

EVOLUTIE-INVOLUTIE

...ai dat azi de pomana unui  cersetor,chiar daca stiai ca va lua tigari de bani in vreme ce tu esti nefumator?-evolutie
..ai vazut pe strada un om imbracat in haine mai rupte si ti-ai zis''ia uite cum umbla si ala?-involutie
...ai ajutat fara sa stai pe ganduri o femeie in varsta sa care bagajul pana la poarta casei?-evolutie

-ai tras cu ochiul la colegul de langa tine,ca sa iei o nota mai mare la examenul pentru care nu ai invatat?-involutie
...ai imprumutat un prieten aflat la ananghie niste bani si nu i-aimai cerut?-evolutie
..ai zis in gandul tau ''ia te uita ce inapoiati''cand parintii ti-au atras atentia asupra unui lucru pe care ei il considera nepotrivit?-involutie
...ai impartit painea ta cu colegul de serviciu,ca el nu avea chiar daca si tu aveai putina?-evolutie
...ai dat vina pe altcineva ca sa scapi de consecinta unei probleme?-involutie
...ai luat  parte benevol la o actiune de caritate chiar daca  iti ocupa tocmai zilele libere?-evolutie
...ai aruncat cu noroi in munca altora,doar pentru ca le invidiai succesul?-involutie
...ai luptat pentru drepturile oamenilor chiar daca nu aveai nicI un interes?-evolutie
...ai promis la alegeri ca vei apara drepturile cetatenilor care te-au votat si ajuns sus,ai uitat tot ce ai promis si ti-ai umput doar tu buzunarele?-involutie
...ai reusit ca sa luminezi cu lumina ta viata oricui l-ai intalnit in drum ,fara sa astepti vreo recompensa?-evolutie
...ai uitat sa te bucuri de bucuria altora si ai ajuns innegurat si trist?-involutie
...crezi ca lumea va fi mai buna chiar daca nu pare deloc asa?-evolutie
...dupa ce a trecut ziua si vine seara,tu ai gandit multe din lucrurile de mai sus care nu-ti fac cinste si nu recunosti asta?-involutie
...gandurile rele au fost recunoscute,iertate,si ti-ai promis ca maine vei fi un om mult mai bun??
EVOLUTIE!

VREMEA SCADENTEI

 

Pentru cei ca noi ,a venit vremea scadentei,vremea cand culegem roadele a tot ce am gandit sau facut de-a lungul timpului.Acum este vremea recoltei a ceea ce am semanat in toate lucrurile din viata noastra.Pentru noi,viata  asa cum o stiam are acum un sfarsit si dincolo de acest prag ,o noua viata ne asteapta,viata in realitate si lumina.Totul este ajuns la capat,platile karmice,relatiile sociale de orice tip,relatiile la nivel de suflete si orice altceva ce ne incatuseaza aici...Pentru a ne intoarce in noi insine,trebuie sa taiem legaturile ce ne mai tin atasati de anumite persoane,care pana mai ieri erau centrul Universului nostru:parinti,soti,copiii nostri ,frati,prieteni.Nu putem sa ajungem sa fim noi insine,daca mai avem corzi legate de ceilalti care sa ne franeze zborul.Nu putem lasa nimic in viata noastra care nu se aliniaza cu sinele nostru real,cu ceea ce suntem sau ce avem de facut.Nimanui nu o sa-i fie usor,legaturile sunt trainice si par indestructibile..Va trebui sa ne luptam cu noi insine ca sa ne reuseasca.Un lucru stiu sigur:atata vreme cat ne tinem de cei adormiti dintre noi,nu va veni nimeni sa ne spuna:"Hai Acasa,pentru tine jocul s-a incheiat".Noi ne vom tine departe de ceea ce ne dorim cu atata putere:raintalnirea cu ai nostri.Toti spera ca va veni Evenimentul si nu va mai fi nevoie sa renunte la nimic sau la nimeni,dar acel lucru poate dura mult timp,niciunul nu stie cat,iar noi,tot mai instrainati,tot mai singuri nu vom apartine niciunei lumi.E alegerea noastra daca credem in adevarul nostru sau daca ne mai scaldam in noroaiele lumii asa cum este acum.

PUTEREA DE A SPERA

 

Nu stiu cati citesc ceea ce scriem zilnic pe bloguri,o suta ,poate doua..Ce ii impinge pe oameni sa citeasca despre lucrurile astea?Intrebare cu mai multe raspunsuri.Poate se intreaba si ei de unde vin,poate stiu de unde vin dar vor sa vada daca mai sunt si altii ca ei,poate doar citesc si asa cred ca s-au trezit si sunt spirituali.Dar sa vedem daca e asa...Am scris deasupra despre puterea de a spera.De a spera ce?Ca vin extraterestrii cu toate bunatatile?Asta in cazurile cele mai fericite,dar cei mai multi nici macar nu cred ce scriem noi aici.Acesti indepartati alieni,oare nu vin sa ne cucereasca,sa ne ia ce avem?Si asa apare spaima de invazie,pe care guvernele lumii o pun in scena de milenii.Nu asta este esentialul,nu asta este lucrul la care sa va uitati.Utati-va la voi,nu la cer astaptand pomana celor de sus.Voi trebuie sa sperati ca lucrurile expuse aici ca teorii sunt adevarate,ca undeva va asteapta iubirea perfecta,tot ceea ce ati visat in clipele de reverie,tot ce credeti ca e prea bun ca sa fie real,asta este ceea ce trebuie sa sperati.Nu sa treceti peste randuri,inaltatoare sau cum or fi si sa va intoarceti in cusca stramta a indoielilor,in inchisoarea de fiecare zi''e prea frumos ca sa fie adevarat''.Dar de ce sa nu fie si adevarat daca e frumos,ce numai uratul trebuie sa existe?De ce sa nu sperati ca lumea aia pe care v-o doreste inima poate fi reala?Doar a spera nu costa nimic si nici nu doare.Doare mai  mult lipsa de speranta,lipsa  de orizont pentru noi si copiii nostrii.Cum sa creeem o noua lume,daca nu crede nimeni in ea?Sa cred eu si altii putini ,iar majoritatea sa astepte miracolul?Chiar Dumnezeu de as fi nu pot sa trec peste vointa celor multi care nici macar nu spera ca se poate schimba ceva,necum sa mai creada asta.Nu stiu din cei ce cititi pe aici care dintre voi s-a trezit intr-adevar.Daca mai e unul care crede intr-o lume frumoasa,unde sa fim toti egali in drepturi,fiecare sa fie pus in locul lui dupa competenta,sa aiba toti asigurat traiul de fiecare zi si conditii omenesti de trai,sa nu mai  existe saraci si bogati ,nici guverne doar pentru ele,atunci sa scrie mai jos.Vreu sa stiu cum vedeti voi lumea noua.Sa vedem cine are curajul sa inceapa.

INTOARCEREA ACASA

 Astazi m-am trezit...

ma uit la chipul strain din oglinda,

in ochii caruia stau ascunsa eu

acum stiu cine sunt

in cap  aud pentru prima data vocea sinelui meu

nu mai sunt voci straine,care-mi vorbeau de pacat si de moarte...

mastile straine le-am aruncat mai departe,

sub ele e doar chipul perfect pe care-l privesc prima data

chipul meu real,frumos  si fara pata ...

noua fiinta care sunt eu 

vede intaia oara frumusetea florilor

aude vantul  printre frunze

si stralucirea vie a luminii

unde au fost toate acestea

de nu le-am stiut dinainte?

langa mine stau multimi de oameni

ei vad doar vechiul drum,doar caderea...

vom zbura asa putini spre cer

prea multi au ales iar durerea...

raman in urma parinti,

copii,prieteni dragi,frati si surori.

cu viata lor,cu alegerea lor...

noi ne ridicam aripile pentru zbor

spre cerul senin si dincolo de nori,

ei nu ne vad aripile si  nici plecarea

trambitele au sunat demult chemarea...

nu mai privim niciunul inapoi

 se -nchide in urma  cerul dupa noi

e aici,asa aproape ziua luminoasa

cand rasa ingerilor se intoarce ACASA.

.

TRANSFORMARI

In fiecare zi ne transformam mai vizibil sau mai putin vizibil,mai pe fata sau mai pe ascuns in fiinta care suntem cu adevarat.Nu mai suntem cei de ieri nici macar la nivel celular,ce  sa mai vorbim de sistemul de credinte sau valori.Cu cat crestem ,cu atat unghiul de vedere se schimba si noi cei de ieri nu mai suntem cei de azi,nu mai vedem lucrurile la fel si incet, incet urcam muntele din noi si ajungem sa avem privirea de ansamblu.Daca si azi vezi doar intunericul,doar dezadejdea si tristetea,doar partea goala a paharului,ca si ieri sau alaltaieri,atunci inseamna ca bati cu harnicie pasul pe loc.Din mizerie nu ne scoate nimeni,daca preferam sa innotam in mocirla nu ne da nimeni un prosop sa ne stergem,doar e alegerea noastra.Chiar daca nu credem lucrurile se schimba,pentru ca schimbarea este singurul lucru constant din Univers.Nu a zis nimeni ca va fi usor sa ajungem de la fiinta marunta care credem ca suntem,la fiinta mareata care suntem cu adevarat.Nimeni nu a mai facut asta inaintea noastra,noi suntem deschizatorii de drumuri,noi cei ce experimenteaza pe pielea lor ce inseamna acest lucru.Deci,rasa a ingerilor,sunteti pregatiti sa va deschideti aripile si sa zburati?

RENASTEREA IN LUMINA

Maine,parintii nostrii ,fratii nostrii ,prietenii nostrii sarbatoresc renasterea Mantuitorului din moarte.Noi cei pentru care IISUS nu a fost niciodata mort ci ascuns in adancul inimii noastre ce anume vom sarbatori?Tot o renastere,dar de data aceasta a fiintei pline de maretie care a venit sa aduca lumina Creatorului in inima omenirii.Noi suntem renasterea noi suntem lumina ,noi suntem copiii noii lumi. Maine,cand ceilalti vor sarbatori doar un simbol uitat in care nici ei nu mai cred,noi sa luminam din adancul sufletului nostru in toata maretia si splendoarea,lumina vesnica a focului lui Dumnezeu!   
Sa fim UNUL,intru LUMINA,intru IUBIRE,intru ADEVAR!!

DUMINICA LUMINII,INTUNERICUL CONSTIINTEI

 Duminica aceasta se sarbatoreste Invierea luminii din intunericul iadului,deci e sarbatoarea luminii.Sau asa ar trebui sa fie..Atata doar ca este numai un ritual de fatada menit sa-i faca pe oameni sa creada ca au primit lumina fara sa faca mare efort,doar o spovedanie,apoi ceva paine cu vin care reprezinta gestul antropofag de a manca trupul lui IISUS, si gata ai primit tone de lumina.Acum te poti duce linistit acasa sa te indopi,sa te imbeti,poti sa faci orice ca ai devenit deodata sfant .Aceste ritualuri care sunt menite a adormi constiinta sunt doar de fatada si elaborate minutios ca sa impresioneze prin pompa,prin stralucire exterioara ca doar oamenii sunt invatati sa creada in aparente.Nu mai au nevoie sa faca un efort personal de a ajunge singuri la lumina,ca doar li se da de dinafara,de la lumanarea presfintitului.Nu exista nici o ramura a crestinismului,unde sa-ti spuna cineva ca poti gasi pe Dumnezeu singur,sau lumina Christica in interiorul tau.Nu ,ai nevoie de un talmacitor al cartilor sfinte scrise dupa priceprea cuiva care a scris si el ce a inteles.iar altii interpreteaza si  ei inca odata,de ramane bietul credincios cu dureri de cap.Daca  ala a zis asa,alalalt a interpretat asa,de ce sa-mi folosesc propriul cap ,ca aia sunt oameni cu carte iar eu biata oaie ratacita a Domnului,cred si eu ce cred ei.Parca niciodata nu a fost omul mai departe de Dumnezeul Creator ca acum,cand daca se pun trei de acord asupra a ceva din Biblie ,pun deja de o noua biserica,singura biserica reala a lui Christos,si pornesc sa caute adepti.Unii sunt prea toleranti,altii prea stricti,unii au sambata ziua domnului,altii duminica,unii isi fac cruce altii nu,crucea e  de la staga la dreapta ba de la drepta la stanga, unii au iocoane,altii au peretii goi si au gasit alte chichite care sa separe crestinismul in bisericute care au mai multe motive sa se urasca,decat sa se uneasca.Si toti spun ca ei au cel mai adevarat cuvant al Domnului,ca ei detin adevarul,restul sunt rataciti,dar au toti un lucru in comun;faptul ca prostesc omul.Dumnezeu ramane cineva aflat in afara omului,in cerul indepartat iar creatia lui reste rupta total de el,parasita si tot timpul judecata.Nu la lumina mantuirii se duc credinciosii ,ci in intunericul constiintei de unde nu vor mai iesi pana la moarte...

ZIUA REVELATIEI

Ce inseamna ziua revelatiei pentru cei noi?Poate acelasi lucru ca si pentru cei care intr-o zi s-au pomenit ca se deschide fiinta lor reala si adevarul se revarsa in mintea lor in intreaga-i stralucire.Deci si pentru cei ca noi exista o zi in care,daca am deschis mintea suficient de tare,adevarul se strecoara in noi.Pentru noi ziua revelatiei este ceea in care descoperim  ca suntem fiinte divine,venite din cer,care au un nume pe care de obicei il gasim in vechile carti sacre ale lumii.Asteptarea i-a sfarsit in ziua cand credeai ca nimic nu  te mai poate lua pe nepregatite,pentru ca revelatiile nu vin atunci cand crezi ca le stii pe toate,si ai mintea bine aranjata,ci atunci cand nu te m ai astepti sa mai afli ceva.Pentru toti va veni ziua cand numele real,nume care ai fost invatat sa-l venerezi,sa te rogi la el,pentru ca sunt atatea fiinte la care am fost invatati sa ne rugam:sfinti,ingeri,arhangheli...Partea cea mai ciudata a acestei povesti este ca te trezesti ca te-ai rugat de multe ori la tine insuti,ca tu erai ingerul la care ii cereai ajutorul.Ei bine,si acum ce facem cu ceea  ce stim??Ca putini au curajul sa spuna:eu sunt acela!Dar ziua adevarului se apropie si nu avem incotro trebuie  sa ne asumam identitatea celesta si sa traim din clipa aceea ca fiintele marete care suntem!!

EU SI SINELE MEU

Eu si Sinele meu ne plimbam intr-o zi pe strada si stateam ca de obicei de vorba adica ne ciondaneam..Tocmai treceam pe langa un restaurant si se simtea un miros de friptura de te tragea de nas,drept care ii spun Eului meu mai mare si mai destept:
eu-Auzi,ce-ar fi sa intram aici,ca miroase asa de bine,comand si eu o friptura,ce  zici?
EU-Dar carnea nu e buna pentru corpul tau,contine o gramada de substante otravitoare,ca sa nu mai vorbim de vibratiile joase emanate de animalul omorat,are si colesterol,faci tensiune,te ingrasi...
eu- Bine,bine,mi-ai mai spus asta,esti ca o moara stricata.Dar un vin ceva acolo?
EU-Ce vorbesti pai alcoolul ar trebui desfiintat si metoda de obtinere uitata de oameni,e o adevarata otrava,nu stii ce rau ii face ficatului...
eu-Hoo,opreste-te ca am inteles,nu mai vreau vin.Dar macar un suc...
EU-Ce suc,ai innebunit ,pai ala e otrava curata are acelesi componente ca si soricioica si ce de conservanti ca ai putea imbalsama toti mortii din cimitir pe o mie de ani si iti inchide glanda pineala si legatura cu CREATORUL...
eu-Bine ,bine,nu ma mai omora inainte sa ma omoare sucurile alea.Ma gindesc ca o cafea nu strica,e doar vegetala..
EU-Ce prostii iti mai trec prin cap,pai aia iti distruge sistemul nervos mai repede ca virusul SIDA sistemul imunitar!
eu-Ia auzi bre,dar ce prapastios esti,na ca mi-ai taiat tot cheful,mai bine  nu mai luam nimic,o sa iau un covrig dar sa nu mai zici ceva ca nu te mai scot din casa o luna!
Rontai din covrigul cam tare cu  convingere,ca sa-i fac pe plac Sinelui meu nazuros si ma uit pe strada.
eu-Ia uite la ala ,tocmai a iesit din restaurant si e manga,ha,ha,ha,ia uite cum masoara strada de la o margine la alta!
EU-Pai nu ai vrut si tu sa intri in restaurantul ala,sa bei vin?De ce razi acum?De unde stii ce necaz l-a manat pe fratele tau sa isi innece amarul in vin?Ce e de ras la un om aflat in suferinta?
eu-Ai dreptate,nu stiu ce sa zic,poate are necazuri.Dar uite si tu la aia ce vopsita-i ,zici ca-i o sorcova,iar fusta abia acopera dosul...rusine,sa umble asa pe strada...
EU-Pai ai uitat ca si tu ai fost tanara si aveai fusta tot asa de scurta si scandalizai pe toata lumea!
Ce sa zic ,avea dreptate !Merg fara sa mai indraznesc sa mai zic ceva.O batrana cu un carucior imi taie calea mai sa ma dea jos.
eu-Da ia uita-te pe unde mergi ,cucoana zic incet iar in gand''o cauta moartea pe acasa iar ea umbla pe strada''...
EU-Cum poti sa fi asa de neomenoasa,doar puteai sa fi mai atenta!Nu vezi ca are ochelari ca niste borcane?Nu mai vede mai nimic.Si tu nu o sa ajungi batrana intr-o zi,poate mult mai batrana?Cum te-ai simti sa gandesca cineva asa despre tine,se poate asa ceva,ia te uita  ce rautate...si tot asa in vreme ce eul meu mic si spasit nu mai zice nimic,,sta si primeste dojana fara sa carteasca...
Cati va recunosteti in imaginea de mai sus?Din pacate cei mai multi inca gandesc asa si isi innabusa glasul constiintei cu mare pricepere,pentru ca eul  mai mic sta tantos si crede ca le stie pe toate...
Sa ne punem eul marunt la colt ca pe un copil rasfatat si sa lasam fiinta superiora care nici nu judeca,nici nu condamna sa duca fiinta care suntem pe drumul spre Acasa.Altfel eul mic,ne va condamna la alte vieti de durere prin cine stie ce lumi intunecoase...

COPILUL INGER DIN NOI

Am uitat de mult sa fim copii...Am uitat de mult jocul si zilele fara griji.Am uitat de prietenii de joaca,pierduti undeva in trecut.Am uitat sa radem fara nici un motiv si sa fim fericiti ca existam.Am uitat sa alergam liberi pe carari,prin baltoace,sa fim prieteni cu gazele si florile.Am uitat de mult sa fim lberi ca vantul ce ne alinta prin par.Am uitat gustul simplu al poamelor culese la margine de drum pe care le stergeam cu mana si era de ajuns..Am uitat de mult sa radem din toata inima,sa iertam din toata inima..Si cel mai rau,este ca am uitat sa iubim din toata inima.Copilul inger din noi plange si astazi neauzit.Uitate sunt toate bucuriile adevarate ale vietii!.Azi impovarati de griji,pierduti in intunericul lucrurilor care incep cu ''trebuie'' nu mai vedem nimic frumos in jur,doar lucruri la care am renuntat mult prea usor.A venit vremea sa redescoperim copilul inger din sufletul nostru,sa-l eliberam si sa-i dam voie sa zboare cu aripile nou descoperite.Nu credeti ca le aveti?Uitati-va pe umeri cu ochii copilului inger si le veti gasi.Am scris asta pentru cei care nu mai cred in miracole .Pentru mine miracolele vin in fiecare zi,daca cred in ele.Stimati copii ingeri,de azi s-a dat liber la miracole!Veniti sa luati,miracole mari si mici,miracole verzi si albastre,miracole diafane si rotunde,luati ,sunt pentru toti,cat puteti duce in bratele larg deschise!!

LUMINA,ULTIMA ALEGERE

Traim intr-un univers al liberului arbitru ,avem mereu posibilitatea unei alegeri intre doua polaritati:binele si raul,lumina si intunericul ,albul si negrul.Mereu alegeri,in fiecare clipa a vietii.Incotr-o s-o iei,stanga sau dreapta ,in sus sau in jos??Pana acum acestea erau unicele alegeri pe care le puteam face,referitoare la viata noastra de zi cu zi.Dar astazi ne aflam in fata altei alegeri,care ne bulverseaza viata noastra pana mai ieri banala,normala si sigura.Ce alegi intunericul sau lumina?Binenteles ca raspunsul pare usor,putini ar alege intunericul,doar cei mai pierduti dintre noi,pentru ca vor avea avantaje imediate si aici ma refer la grupurile de adoratori ai intunericului.In timpul nostru se gasesc si din acestia,pentru ca vor sa fie cu tot dinadinsul deasupra tuturor.Stim unde ajung..se vor confrunta dupa un timp cu propria creatie terifianta si isi vor pierde libertatea .Deci noi alegem lumina,asta este intentia laudabila dar este oare asa?Cand alegi lumina alegi si ceea ce presupune a fi o fiinta de lumina,acele atribute divine care stau ascunse in noi:iubirea neconditionata,bunatatea fara limite,generozitatea,compasiunea.Numai asa putem spune ca am ales lumina.Daca ne lipsesc o parte din aceste alegeri,atunci nu suntem in lumina,stam undeva la granita in zona de penumbra,nici calzi nici reci.Si cei mai multi dintre oameni sunt in aceasta zona de gri,nu se pun rau nici cu divinitatea dar nici nu pasesc in lumina.In aceasta mlastina a nehotararii stau mult si bine ,astaptand sa fie zmulsi de acolo.Pentru acestia suntem noi aici,ca sa-i scoatem la lumina ,sa le aratam drumul,sa-i ducem de mana,doar daca vor,atat ...daca vor.Nu mai avem nici o alta alegere ,acum  la sfarsitul lumii vechi si inceputul lumii noi,nu mai putem fi decat un singur lucru:lumina!!

LUCRURILE CARE NE UNESC

Intr-o lume dezbinata in asa de multe moduri,care zilnic este manipulata sa creeze noi dezbinari,a vorbi despre lucrurile care ne leaga este o adevarata provocare.Pentru noi,care cu chiu cu vai urcam muntele spre lumina,a vorbi despre ceea ce ne uneste este lucrul nostru de fiecare zi.Pentru ca daca te afli pe  deal vezi mult mai departe decat  daca te afli in vale iar daca ai urcat deja pe munte vezi cu usurinta intreg peisajul.Odata ce ai ajuns la convingerea interioara ca noi toti,asa de diferiti,suntem o singura fiinta intr-o singura constiinta,este usor sa spui altora acest adevar.Dar pentru cei care gandesc in termenii,eu -tu,sau al meu-al tau este greu sa creada ca ei ar fi una cu toti ceilalti.Adica eu si cersetorul de la coltul strazii suntem aceeasi fiinta!Asta nu-i posibil,pentru ca daca este posibil atunci trebuie sa-l ridic pe cersetor din tarana,sa-l duc la mine acasa,sa-l spal ,sa-l imbrac in ce am mai bun si sa-l pun in capul mesei sa manance ,el ,cersetorul!Iar asta este atat de greu chiar si printre cei care au pornit pe calea evolutiei sau ascensiunii personale.De e spun asta?Pentru ca daca toti cei cat de cat evoluati ar fi asa de constiinciosi,numarul cersetorilor ar scadea drastic.Dar sunt tot asa de multi!Unde ne e credinta?Nu-i putem ajuta pe toti,dar macar pe cei care putem sa nu-i ocolim...''Stii ce face Leana cu banii pe care-i dai?m-a intrebat o vecina.Se duce si isi ia tigari''.I-am spus ca pe mine nu ma intereseaza ce face cu ei,daca imi cere ii dau ce am si mi-e rusine cand nu am destui  bani si ea rabda de foame in coliba ei!Si asa cum este ea,lipsita de frumusete ,pitica, cu figura ei negricioasa ,balbaita cand ma uit in ochii ei IL vad pe Dumnezeu uitandu-se la mine.Si atunci chiar nu-mi pasa ce face cu ce ii dau eu,cum nu ar trebui sa pese nimanui ce face cersetorul cu banii  pe care i-a dat.Nu se accepta scuze...ca ei au mai mult ca noi,ca se pot duce la munca...ca nici eu nu am...nu merge cu de astea.Atata cat traim fiecare dintre noi trebuie sa punem in practica ceea ce credem.Daca eu ma simt UNUL numai cu familia mea,cu prietenii mei sau cu cei de care am nevoie la un moment dat,atunci inseamna ca sunt tare departe de calea luminii!!Toate sunt lucruri care ne unesc in mod natural...numai uitati-va in caz de catastrofe cum sare toata lumea in ajutor!Cum gasesc toti ceva de dat,cat de putin ,cum pun toti mana sa ajute.Starea de a fi UNUL este starea nostra de gratie divina si o scoatem la lumina atunci cand e mare nevoie de ea.Dar e mare nevoie zilnic,peste tot,in fiecare aspect al vietii noastre.Sa nu dispretuim pe nimeni,ca are mai putin ca noi,pentru ca acea fiinta este o fata a Creatorului nostru de unde ne privesc luminosi ochii lui Dumnezeu!

LUCRURI CARE NE DESPART

Dupa cum am mai spus,traind intr-o lume a iluziei lucrul de baza a fost impresia de separatie de intreg si de separatie intre noi,fiecare cu personalitatea lui,fiecare cu egoul lui,fiecare o fiinta de sine statatoare.Pentru a pastra distanta intre noi si ceilalti,pentru un efect maxim de separare am inceput inca de mici sa construim granite.Intai erau mici linii de demarcatie,de pilda tu erai baiat si tu erai fetita,tu te jucai  cu masinile iar fetitele cu papusile...Odata cu trecerea timpului,la granitele abia schitate au inceput sa se puna temeliile  zidului sau zidurilor cu care te vei separa de ceilalti.Au aparut diferentele sociale bazate pe ierarhia recunoscuta de toti...tu esti fiul lui cutare,care este...si are aia si cealalta,mai presus de fiica lui cutare care nu este prea important si nici avere nu are.Parintii ti-au inoculat ideea ca tu ai fi mai presus fata de altii si copiii cu care te jucai inainte fara sa vezi vreo diferenta ,devin acum,al lui cutare cu care nu mai trebuie sa ai de-a face ca el  nu-i la fel ca tine,ca vezi cine sunt parintii lui,ce neam  de sarantoci...si asa mai departe.Cam pana la 15 ani mai crezi ca poti sa iubesti orice fata sau baiat indiferent da starea lui sociala,dar  ti se pune in vedere ca nu-i de nasul  tau sau nu esti tu de teapa lui si noi caramizi  se adauga la zidul care te desparte de ceilalti.Curand iti  vei cunoaste locul in societatea rigid stratificata si vei umbla in general cu cei aflati pe aceeasi treapta sociala cu tine...bogatiii cu bogati,saracii cu cei ca ei.Acum ai zidurile atat de dure in jurul tau,incat nici sa poti,nu ti-ai mai face de lucru cu prietenii cu care te jucai prin nisip,cand nu conta decat jocul .Pe drumul devenirii tale in ''cineva''vei lasa in urma tot mai multi care altadata ti se pareau a fi potriviti  pentru a-ti fi prieteni ,si vei gasi altii  la fel ''cineva'' ca si tine.Dar asta nu inseamna ca vei da jos zidurile pe care cu migala le-ai construit..nu pentru ca daca le vei  da jos si vei fi tu insuti s-ar putea ca noi prieteni sa considere ca esti ''nepotrivit''si sa te dea la o parte.Si asa zid langa zid,inchisoare langa inchisoare traim unii langa altii fara a ne cunoaste vreodata cu adevarat.De ce sa renunti la ziduri ,cand intraga viata este o lupta si tu trebuie sa fi bine aparat?Chiar asa,de cine trebuie sa te tot  aperi,ca doar in jur sunt tot oameni ca tine,inchisi si ei intre niste ziduri!Asa este lumea actuala,cea in care ne ducem zilele.Dar pana cand va tot fi asa?Nu e de ajuns cat ne-am ascuns?Pentru ca inchisorile noastre au devenit asa de perfecte incat nici nu mai stim cum sa iesim din ele.Sa fie lucrurile care ne despart asa de importante incat sa nu putem renunta la ele?Sa ne uitam in sufletul nostru...oare chiar exista vreo diferenta intre noi?Sau doar dorinta egoului  nostru de a se simti superior altuia cu orice pret??Si oare se merita ,sa platim ambitia de a fi mai cu mot decat ceilalti cu pretul libertatii noastre?Va invit sa reflectati la acest lucru si sa fiti sinceri cu voi insiva:oare chiar nu mai desconsiderati pe nimeni?Oare ati dat jos toate zidurile care ne despart???

EU ,TU,NOI-O SINGURA FIINTA

Ideea de separare este conditia existentiala a dimensiunii de tip 3,ca asta in care am trait noi si in care continua sa se creada a fi,marea majoritate a oamenilor.Fara aceasta conditie nu am fi putut vorbi astazi de existenta in iluzie.Inca de la nastere am suferit o prima separatie,de corpul mamei.Noua fiinta care eram,simtea ea singura totul pe pielea ei si incepea sa se conviga ca e separata de ceilalti.Aceasta disfunctionalitate perpetuata ca adevar de-a lungul intregii vieti atinge forme aberante .La ce ma refer cand spun asta?Pai la intreaga societate umana.Separati pe sexe,pe popoare,pe criterii de culoare a pielii,de religie,de trepte sociale ,pe orice fel de criterii rasa umana este acum mai dezbinata ca oricand.Aceste aberatii au fost incurajate sau provocate intentionat de cei care conduc si manipuleaza lumea de la inceputuri pe temeiul''DIVIDE ET IMPERA'',adica dezbina si stapaneste.Uitati-va in jur,in chiar propriile vieti.Cea mai urata forma de dezbinare care a fost incurajata,loveste exact la temelia societatii...cea intre barbati si femei.La inceputul existentei societatii umane,femeia era cea care conducea societatea si se credea superioara barbatului.Apoi barbatul a rasturnat matriarhatul si a ajuns el sa se creada superior femeii,macar pe hartie,pentru ca in realitate lucrurile nu stau tocmai asa[cei insurati stiu despre ce vorbesc!]De ce mi se pare cea mai absurda situatie?Pai barbatul este Principiul divin masculin,femeia Principiul divin feminin si impreuna formeaza acea unitate divina esenta a tot ce este.Sau mai simplu spus sa zicem ca barbatul este jumatatea dreapta a corpului iar femeia jumatatea stanga si aceste doua jumatati se lupte intre ele pentru suprematie.Va inchipuiti absurdul situatiei..partea dreapta mai puternica bate partea stanga,sau se bate cu ea pe mancare,sau se cearta si ponegreste partea stanga!In marea noastra nebunie nu vedem ca suntem acelasi corp!Si va inchipuiti cum arata acest corp energetic comun,daca cele doua parti se lupta una cu alta..ametit ,slab,fara vlaga,cu o parte aproape paralizata,dandu-si singur palme peste gura sau cu parul zmuls pe jumatate de cap.Recunoasteti ca vazand o asemenea fiinta nu am sti daca sa ne crucim,sau sa radem cu lacrimi[varianta cu sa plangem de mila nu merge ca doar ne-o facem singuri].Astia suntem noi,asa aratam noi ca cupluri energetice ,de tot rasul.Si energia care am pune-o ca sa ne luptam intre noi,care sex e superior altuia am folosi-o mai bine ca sa conlucram intre noi pentru binele comun,pentru cresterea noastra ,pentru evolutia noastra spre ceea ce suntem:o singura fiinta compusa din doua energii.Spunem ca ne iubim,dar nu facem decat sa adunam avantaje pentru partea de energie care suntem,sub paravanul cuvintelor frumoase.Spunem ca suntem egali in cuplu,dar nu facem decat sa ne manipulam pentru obtinerea de avantaje individuale.Spunem ca suntem un singur trup,dar unul dintre noi ,cand celalat nu este atent,alearga dupa placeri cine stie pe unde.Sub paravanul familiei,se ascunde aceeasi lupta surda pentru al domina pe celalalt.Fiti sinceri,cati va recunoasteti in aceasta descriere??Mai toti,nu?Printre care cel dintai sunt eu...Aceasta dezbinare care loveste insasi baza societatii umane a fost cel mai mlt incurajata,pentru ca daca lovesti baza,intrweaga constructie va fi ubreda.Asa luptandu-ne intre noi,nu avem timp sa mai observam frumusetea fara de cusur a celuia langa care ne ducem viata.Nu apucam sa mai vedem ce comori de iubire inca neoferita se ascund in sufletul lui.Murim tristi si nefericiti,convinsi ca nu am cunoscut iubirea aceea adevarata,iasa cum am visat-o noi,si poate acea mare iubire a fost mereu alaturi dar nu i-am dat voie sa infloreasca...Suntem aici pentru a pune capat aceste stari de lucruri,suntem aici pentru a arata ca in calea iubirii adevarate nu se va mai pune nimeni niciodata.Asta e lupta noastra a tuturor,care sa inlocuiasca sterila lupta din cuplu pentru a demonstra ca unul e mai bun dacat celalalt.Ne revine sarcina ca,fiecare in casa lui,in familia lui sa incepem sa ne cunoastem cu adevarat,sa ne sprijinim reciproc si sa facem din dragostea noastra o cetate,unde nici un fel de influenta din afara sa nu poata intra!

ASTEPTARI

Intr-o zi unul dintre copiii acestia speciali,de care am norocul sa fiu inconjurata,m-a intrebat:   -Ce mai faci,Lya?"Astept"i-am spus fara sa stau pe ganduri.El m-a privit o clipa si a spus"-Deci iti petreci viata asteptand''...apoi si-a vazut de ale lui.Chiar asa sa fie?In cateva cuvinte un copil de 13 ani imi rezumase intreaga viata.Asteptari,ne e viata plina de asteptari...Cand suntem mici,asteptam sa crestem mari,cand ajungem la varsta iubirii asteptam persoana care sa ne iubeasca asa cum suntem.Daca facem scoala,asteptam o ocazie sa punem in practica ce stim,daca am ajuns la serviciu asteptam sa ne fie recunoscute meritele sau experienta.Daca suntem specialisti in ceva asteptam sa ne fie apreciata competenta.Asteptam sa devenim parinti,apoi sa devenim bunici...Asteptam sa plecam in vacante sau calatorii,iar de acolo asteptam sa ne intoarcem acasa.Asteptam trenul,liftul,un tramvai numit dorinta...si tot asa.De ce am abordat tocmai subiectul acesta?Pentru ca toti cei ce citim pe aici,asteptam sa se intample ceva in luna aceasta.Acum sa vedem ,asteptam toti acelasi lucru?Avem toti aceeasi dorinta?Si daca asteptam acelasi lucru,care este acela?Tare as vrea sa stiu ce asteptati fiecare dintre voi,ce anume e prioritar,ce anume mai poate astepta.Suntem 7 miliarde de fiinte cu miliarde de dorinte si asteptari.Cum stim ce asteapta ceilalti ca sa ne dorim acelasi lucru?Pentru ca miliardele de dorinte individuale,multe din ele antagonice asteapta implinirea.A cui dorinta este mai puternica,a cui asteptare este mai mare??Vedeti  si aici este o lectie data noua si omenirii ca intreg...putem sa ne unim vointa ca sa avem toti o singura dorinta care sa le cuprinda pe toate celelalte?Putem renunta la micile noastre asteptari in speranta a ceva mai mare,care sa fie multumitor pentru toti??Intrebari care asteapta si ele un raspuns.Ce astept eu de la lumea cea noua care vine??Stiu ce astept,e simplu si poate fi rezumat in trei cuvinte:FERICIRE PENTRU TOTI!!!Fara deosebire,ca-i alb ,ca-i negru,ca e trezit sau adormit,tanar sau batran,bogat sau sarac,in fruntea lumii sau in noroaiele ei,toti cei care sunt aici merita aceasta fericire.Au gresit,sa-i iertam,dorm,sa-i trezim dar sa le daruim din inima aceasi fericire care o dorim pentru noi.Daca mai este cineva care vrea acelasi lucru sa scrie mai jos.Poate suntem macar doi care avem aceleasi asteptari!