VIS

Tu esti de -a pururi  langa mine pe drum 

Esti alba lumina de langa sufletul meu

Iar acum traim vesnicia impreuna

Unicul  dans in eternul acum

Balul iubirii se danseaza sub luna 

Eram doua aripi avantate in   zbor 

Stiu ca mereu vei fi partea mea buna

Ca eu  sunt pentru tine ultimul dor.

Nici intreg Universul nu ne poate cuprinde 

Acest vis pe  care-l traim amandoi

Darul iubirii impartaseste-l  cu mine

Aici  suntem noi,numai noi...

VOCEA TACERII

 VOCEA TACERII

ascult cu inima batandu-mi in tample 

cum curge incet in lume tacerea 

cum spatiul si timpul cu tine se umple 

cum dispare dinlauntru-mi durerea

singuratatea e un joc care doare

strabati solitar vesnicia

nu te intrebi daca drumul acesta

iti va reda inapoi maretia

la capat ar trebui sa fie iubirea

la capat ar trebui sa fi tu

si te stiu ,esti mereu langa mine

pacat ca mereu am zis''nu''

acum mi-a ramas o ultima carte

in acest joc numit prea pompos''viata''

sa privesc in ochi vesnicia 

sa ne vedem in sfarsit fata-n fata

stiu ca tu speri ca voi fi langa tine

in noptea albastra a mari-naltari

tu ma atragi  de pe drumuri straine

pentru ca tu mai mereu crezi in mine

nu am nimic de oferit la final 

nu am gasit aici fericire

 aduc pentru tine  ultimul  dar

o inima plina ochi de iubire...

DEZILUZIE IN ILUZIE

In iluzie totul pare atat de real..ai un corp care experimenteaza asa zisa realitate prin cele cinci simturi ,care are viata in el in sensul ca traieste ,respira manaca si activeaza un timp in aceasta realitate.Nu pare a fi nimic dincolo de aceste  lucruri care le percepem cu toata convingerea ca sunt adevarurile ultime.Nu pare a exista suflet,nici vreun CREATOR care sa aiba grija de CREATIA LUI,nimic decat stele in sus si un gol imens in inima.De golul din inima iti dai seama  si cand tie  bine si cand tie rau,cand te distrezi sau cand esti fericit si cel mai mult cand esti doborat la pamant si nimic nu pote  sa te vindece de deziluzie.Cand esti lovit de soarta,nimic din cele ce credeai ca sunt importante in viata iluzorie pe care o duci,nu iti poate umple golul si nu iti alina durerea.Daca nu esti atent si nu te trezesti la timp iti poti duce toata existenta in acelasi cerc de maruntisuri,dorindu-ti doar lucruri marunte si stand intre oameni marunti ca si tine.Dca nu esti atent iti irosesti viata si sansa de a deveni fiinta de lumina care erai menita sa fii,si care  sta ascunsa in tine de la nastere.Daca nu esti atent,intr-o zi mori  fara sa fi cunoscut niciodata iubirea,fericirea si adevarul,mori macinat de regret si deziluzie.

A FI SAU A NU FI EU

Am sa scriu pentru cei care si-au aflat adevarata identitate divina,acelor care s-au pomenit peste noapte fiinte divine cu puteri nemarginite.Cand esti un simplu om,un oarecare si afli de la o zi al alta ca esti o farama dintr-o fiinta pe care poate o venerai inainte sau pe care o venereaza o lume intreaga ,numai o minte foarte deschisa si lipsita de prejudecati sau programari,o minte libera te poate face sa accepti asta ca pe un adevar.Constiinta ta intra in conflict cu mintea limitata..oare chiar sunt eu,acela?oare nu e vreo greseala vreo confuzie,ca doar eu nu conduc nimic aici...cum  pot eu conduce undeva o lume,o galaxie sau un intreg Univers??Intrebarile mintii umane trag in jos constiinta care stie ,fara putinta de tagada ca acela esti adevaratul TU.Te-ai trezit dimineata doar un om obisnuit si te culci seara ca mantuitorul unei lumi,care nici nu stie de existenta ta. Acesta este intr-adevar un salt urias in constiinta ta ,in devenirea ta ca fiinta divina.Ce faci cu adevarul acesta,cum il integrezi in viata ta cotidiana,cum il spui familiei sau celui de langa tine?De cand accepti ca tu,un nimeni oarecare esti fiinta aceea atat de mareata ai incontinuu de dat examene ale devenirii tale.Nu are cine sa iti ajute in lungul drum spre fiinta superioara EU.Esti singur si nu ai pe cine sa intrebi cum se face.Trebuie sa gasesti singur calea care duce la rezultatul asteptat.Uneori esti singurul care crede in adevarul tau,iar cei care nu vor crede  vor incerca sa te traga in jos,sa iti arate ca te inseli si mintea ta nu mai judeca corect.Te poti pierde daca lasi pe altul sa iti spuna ce sa crezi despre tine.Si pe langa asta tu,acest om banal trebuie sa incepi sa traiesti,sa simti si sa rationezi ca fiinta mareata care se ascunde in trupul tau supus  varstei sau bolii.Zi dupa zi ,ai de asimilat noi si noi  lucruri  care le afli despre cine esti tu cu adevarat,despre ce poti tu cu adevarat.Nu mai conteaza nimic din ce ai crezut despre tine ca esti,fiinta aceasta va muri incet si din ea in toata maretia va iesi EUL real,cel care esti.Suntem deschizatori de drumuri,noi asa de mici sau neimportanti cum le parem celor din jur.Nu de la cei care ne conduc va veni salvarea lor,ci de la noi cei ascunsi asa de bine intre ei ca nu ne-ar fi descoperit nici intr-o mie de ani,daca nu am fi iesit singuri din randuri.Avem fiecare zi din noua noastra viata la dispozitie ca sa fim CEI CARE SUNTEM CU ADEVARAT.

LUMINA DIN INIMA CERULUI

 Cand am venit aici am renuntat in primul rand la identitatea noastra si ne-am inchis inima fata de lumina care suntem.Am acceptat regula jocului si am inchis inima intr-o inchisoare de intuneric ca sa vedem daca mai gasim vreodata drumul.Am trait vieti importante,am creat roluri marete,in care am amestecat asemeni unui pictor si lumina si intuneric,in nesfarsite tonuri de culoare,am cazut tot mai jos in dualitate,ne-am ridicat iar,am platit greselile fata de toti cei care ne-au urmat in lungul drum si ei si-au platit datoriile fata de noi...ne-am ridicat incet-incet din uitare si din genunchi,am dat la o parte noroiul existentei duale,ca sa gasim ceea ce era dintru inceput in inima noastra:legatura cu inima cerului si lumina Celui care ne-a creat.Acum de pe noua treapta a cunosterii de la noul nivel al constiintei noastre ,ne dam seama cat a fost de greu drumul,cat a fost de mare muntele carea trebuit urcat si cat de putini au reusit sa ajunga in varful lui.De aici de sus ,nesfarsita viermuiala a oamenilor,nesfarsita alergatura dupa lucruri fara importanta si inutile la final,ne pare un joc depasit din care ne miram singuri cum de nu am iesit mai repede.De aici,totul pare asa de usor si parca mai ieri eram si noi in capcana zilelor care trec fara rost si fara un orizont.Pentru cei care mai innoata in noroi totul pare atat de real si ei se mira tare ca noi nu mai suntem langa ei in acelasi loc,invartindu-ne ca soricelul pe roata la nesfarsit.''Unde vedeti voi schimbarea ?''ne intreaba ei nedumeriti si inclina capul privind doar la micile lor probleme zilnice,mereu aceleasi,mereu,mereu.Nu le vine prin minte ca ar trebui sa privesca in sus,unde lumina din inima cerului se revarsa pete toti:tineri sau batrani,pregatiti sau nepregatiti,treziti sau adormiti...