LUMINA DIN INIMA CERULUI

 Cand am venit aici am renuntat in primul rand la identitatea noastra si ne-am inchis inima fata de lumina care suntem.Am acceptat regula jocului si am inchis inima intr-o inchisoare de intuneric ca sa vedem daca mai gasim vreodata drumul.Am trait vieti importante,am creat roluri marete,in care am amestecat asemeni unui pictor si lumina si intuneric,in nesfarsite tonuri de culoare,am cazut tot mai jos in dualitate,ne-am ridicat iar,am platit greselile fata de toti cei care ne-au urmat in lungul drum si ei si-au platit datoriile fata de noi...ne-am ridicat incet-incet din uitare si din genunchi,am dat la o parte noroiul existentei duale,ca sa gasim ceea ce era dintru inceput in inima noastra:legatura cu inima cerului si lumina Celui care ne-a creat.Acum de pe noua treapta a cunosterii de la noul nivel al constiintei noastre ,ne dam seama cat a fost de greu drumul,cat a fost de mare muntele carea trebuit urcat si cat de putini au reusit sa ajunga in varful lui.De aici de sus ,nesfarsita viermuiala a oamenilor,nesfarsita alergatura dupa lucruri fara importanta si inutile la final,ne pare un joc depasit din care ne miram singuri cum de nu am iesit mai repede.De aici,totul pare asa de usor si parca mai ieri eram si noi in capcana zilelor care trec fara rost si fara un orizont.Pentru cei care mai innoata in noroi totul pare atat de real si ei se mira tare ca noi nu mai suntem langa ei in acelasi loc,invartindu-ne ca soricelul pe roata la nesfarsit.''Unde vedeti voi schimbarea ?''ne intreaba ei nedumeriti si inclina capul privind doar la micile lor probleme zilnice,mereu aceleasi,mereu,mereu.Nu le vine prin minte ca ar trebui sa privesca in sus,unde lumina din inima cerului se revarsa pete toti:tineri sau batrani,pregatiti sau nepregatiti,treziti sau adormiti...