Vine o zi in care te trezesti ca nu mai esti fiinta marunta si neimportanta care erai ieri,cand adevarul se arata in toata splendoarea in fata ochilor tai.Intai e faza de soc,de negare datorita numeroaselor programari pe care le ai inca de cand ai venit aici.Cum sa fi tocmai tu,asta atat de anonim,una din cele mai inalte spirite ale Universului,sigur e o greseala ,poate e altul,tu te stii,nu esti cel mai grozav ,ai multe defecte,altii sunt mai spiritualizati,mai sus pusi,sigur este vorba de o confuzie..si tot asa cautand scuze patetice,ca sa nu-ti asumi rolul pentru care esti aici.Chiar asa,de ce trebuie ca altcineva sa fie cel responsabil pentru ceea ce-ti revine tie ca fiinta ?.Maretia nu e pentru tine?De ce nu?Daca altul afirma ca e un suflet inaltat,un Mare maestru,ti se pare credibi,dar daca ti se spune ca si tu esti la fel incep indoielile,trasul inapoi,impresia ca e prea mult si nu ti se potriveste ca tu esti prea mic.Dar cine va juca rolul tau unic in Creatie,daca tu,fiinta luminata si evoluata nu o faci?Pe cine sa delegam sa rezolve problemele care tin de competenta noastra,ca noi avem altele de facut?Treziti-va ,fiinte luminate,ca vremea voastra a sosit!Acum asteptam sa raspanditi lumina voastra nu sa va ascundeti dupa scuze puerile pentru ca rolul vi se pare prea maret.E rolul vostru si Marele Creator se bazeaza pe voi ca-l veti juca cu maiestrie incepand de ACUM!
Iluzia in care traim se bazeaza pe un lucru care este baza acestei lumi,separarea.Nu e numai separarea iluzorie de Creator,ci mai ales separarea intre noi dupa cele mai diverse criterii..aspect ,sex,nationalitate,religie,convingeri de toate felurile,interese diferite,culoarea pielii si inca o multime de criterii alese ad-hoc ,unele de-a dreptul fanteziste.Cand am venit,am ales de comun acord ca sa sustinem aceasta iluzie cu totii,pentru ca ea sa existe,altfel in clipa cand nu mai oferim energie pentru pastrarea ei,se va spulbera ca un castel din carti de joc.Cand traiesti in separare,atat de mult te inveti cu faptul ca tu esti separat,o fiinta de sine statatoare,un eu,incat cu greu poti sa concepi un Univers unde toti traiesc aliniati cu vointa Creatorului si conlucreaza ca o mare familie.Adica chiar daca exista familii de suflet separate,totusi la baza toti pornesc din aceeasi sursa,prin toti trece aceeasi energie care-i leaga si hraneste si aceleasi gene,tot recombinate au fost folosite la crearea speciilor.Acelesi caramizi din care s-au facut toate lucrurile,toata materia si energia.Capcana iluziei in care am cazut,a fost sa cred ca in cer Familia Universala e doar un concept si ca si aici,fiecare cu treaba lui,fiecare trage pentru ai lui,fiecare cu interesele lui.Deci am folosit masura iluziei ca sa masor lumea de dincolo.Si rezultatul a fost catastrofal si m-a tinut in aceasta paradigma luni de zile,pana cand intr-o zi enormitatea prostiei in care credeam a iesit la iveala.Oare asa sa fie in cer,oare unii favorizati de soarta si altii mereu jos,ca si aici?Bineteles ca intrebarile la care dadeam raspuns cu mintea mea marginita,aveau raspunsuri eronate.Ma framantau ganduri contradictorii,nu se putea sa fie aceleasi reguli nedrepte ca si aici,dar mintea nu putea sa inteleaga care-i treaba cu toti suntem UNUL.Nu putea trai conform acestui adevar.Ca sa pun capat problemei care devenise prea mare,am facu ceea ce se asteapta acum de la noi cei treziti:am cerut ajutor de sus,daca eu nu stiu raspunsul corect ei il stiu.Si raspunsul a venit fara gres si s-a facut lumina in mintea mea,am inteles ca cei care m-au ajutat sa cred,sa-mi schimb perceptia,nu a fost numai propria familie din stele...Pentru mine facusera efort o multime de fiinte din cei de sus,fara sa tina cont cine sunt eu,de unde provin sau ce hram port..pur si simplu au facut totul din dorinta sincera de a ma ajuta,pentru ca au vazut ca vreau sa ma ridic din noroiul iluziei.Ei traiesc principiul lui UNU in toate clipele vietii lor si il aplica la toate fiintele care le cer ajutorul.Nu li se pare un efort prea mare,nici o osteneala prea mare,nu li se pare ca sunt prea nobili ca sa vina sa ajute,pur si simplu o fac.Si nu asteapta nici macar multumiri,ei raman cu bucuria ajutorului dezinteresat dat unui frate care a cerut ajutorul.Capcanele iluziei ne fac de prea multe ori sa uitam ca suntem in esenta o singura fiinta,mareata si eterna.
Ati fost'nainte de veni,doi sori
Si-n trup uman voi v-ati ascuns lucirea
Ati venit cum vin doar ingerii uneori
Din ceruri'nalte sa va impliniti menirea.
Ati fost copii,miracole si ras,
V-am ocrotit mereu atenta,somnul,
Si n-am stiut macar in vis
Ca pentru mine v-a trimis chiar Domnul.
Cand ati crescut,vi s-a marit lumina
Iar viata mea de soare s-a umplut
De parca era a raiului gradina
Si drumul nostru tainic a-nceput.
Acum ma duceti voi de mana catre stele
Asa cum va duceam cand mici erati,
Aveti pe umeri aripi usurele
Cu mine-n brate catre cer zburati.
In inima o fericire dulce,
De acolo dintre stele se revarsa
M-au dus doi ingeri cu iubire
Pe drumul lung ce duce ACASA!
Cu drag,mama
