Am sa scriu pentru cei care si-au aflat adevarata identitate divina,acelor care s-au pomenit peste noapte fiinte divine cu puteri nemarginite.Cand esti un simplu om,un oarecare si afli de la o zi al alta ca esti o farama dintr-o fiinta pe care poate o venerai inainte sau pe care o venereaza o lume intreaga ,numai o minte foarte deschisa si lipsita de prejudecati sau programari,o minte libera te poate face sa accepti asta ca pe un adevar.Constiinta ta intra in conflict cu mintea limitata..oare chiar sunt eu,acela?oare nu e vreo greseala vreo confuzie,ca doar eu nu conduc nimic aici...cum pot eu conduce undeva o lume,o galaxie sau un intreg Univers??Intrebarile mintii umane trag in jos constiinta care stie ,fara putinta de tagada ca acela esti adevaratul TU.Te-ai trezit dimineata doar un om obisnuit si te culci seara ca mantuitorul unei lumi,care nici nu stie de existenta ta. Acesta este intr-adevar un salt urias in constiinta ta ,in devenirea ta ca fiinta divina.Ce faci cu adevarul acesta,cum il integrezi in viata ta cotidiana,cum il spui familiei sau celui de langa tine?De cand accepti ca tu,un nimeni oarecare esti fiinta aceea atat de mareata ai incontinuu de dat examene ale devenirii tale.Nu are cine sa iti ajute in lungul drum spre fiinta superioara EU.Esti singur si nu ai pe cine sa intrebi cum se face.Trebuie sa gasesti singur calea care duce la rezultatul asteptat.Uneori esti singurul care crede in adevarul tau,iar cei care nu vor crede vor incerca sa te traga in jos,sa iti arate ca te inseli si mintea ta nu mai judeca corect.Te poti pierde daca lasi pe altul sa iti spuna ce sa crezi despre tine.Si pe langa asta tu,acest om banal trebuie sa incepi sa traiesti,sa simti si sa rationezi ca fiinta mareata care se ascunde in trupul tau supus varstei sau bolii.Zi dupa zi ,ai de asimilat noi si noi lucruri care le afli despre cine esti tu cu adevarat,despre ce poti tu cu adevarat.Nu mai conteaza nimic din ce ai crezut despre tine ca esti,fiinta aceasta va muri incet si din ea in toata maretia va iesi EUL real,cel care esti.Suntem deschizatori de drumuri,noi asa de mici sau neimportanti cum le parem celor din jur.Nu de la cei care ne conduc va veni salvarea lor,ci de la noi cei ascunsi asa de bine intre ei ca nu ne-ar fi descoperit nici intr-o mie de ani,daca nu am fi iesit singuri din randuri.Avem fiecare zi din noua noastra viata la dispozitie ca sa fim CEI CARE SUNTEM CU ADEVARAT.
Cand am venit aici am renuntat in primul rand la identitatea noastra si ne-am inchis inima fata de lumina care suntem.Am acceptat regula jocului si am inchis inima intr-o inchisoare de intuneric ca sa vedem daca mai gasim vreodata drumul.Am trait vieti importante,am creat roluri marete,in care am amestecat asemeni unui pictor si lumina si intuneric,in nesfarsite tonuri de culoare,am cazut tot mai jos in dualitate,ne-am ridicat iar,am platit greselile fata de toti cei care ne-au urmat in lungul drum si ei si-au platit datoriile fata de noi...ne-am ridicat incet-incet din uitare si din genunchi,am dat la o parte noroiul existentei duale,ca sa gasim ceea ce era dintru inceput in inima noastra:legatura cu inima cerului si lumina Celui care ne-a creat.Acum de pe noua treapta a cunosterii de la noul nivel al constiintei noastre ,ne dam seama cat a fost de greu drumul,cat a fost de mare muntele carea trebuit urcat si cat de putini au reusit sa ajunga in varful lui.De aici de sus ,nesfarsita viermuiala a oamenilor,nesfarsita alergatura dupa lucruri fara importanta si inutile la final,ne pare un joc depasit din care ne miram singuri cum de nu am iesit mai repede.De aici,totul pare asa de usor si parca mai ieri eram si noi in capcana zilelor care trec fara rost si fara un orizont.Pentru cei care mai innoata in noroi totul pare atat de real si ei se mira tare ca noi nu mai suntem langa ei in acelasi loc,invartindu-ne ca soricelul pe roata la nesfarsit.''Unde vedeti voi schimbarea ?''ne intreaba ei nedumeriti si inclina capul privind doar la micile lor probleme zilnice,mereu aceleasi,mereu,mereu.Nu le vine prin minte ca ar trebui sa privesca in sus,unde lumina din inima cerului se revarsa pete toti:tineri sau batrani,pregatiti sau nepregatiti,treziti sau adormiti...
Dragii mei prieteni si familie,cred ca ati asteptat destul de curiosi sa spun cine sunt eu.Nici nu stiam eu mesagerul,ca am primit identitatea mea inainte ca Mary sa stie cine este sau ca primul Sananda sa fi aparut la orizont.Atunci stiam deja ca de unde venim avem ambele energii si masculin si feminin intr-un corp,ca suntem androgini,dar asta la nivel mental nu la nivelul unei constiinte care era prea putin dezvoltata.Am avut adevarul sub ochi tot timpul dar l-am ignorat pentru ca nu stiam ca visele mele erau mesaje,ci doar simple vise de noapte.Familia din cer m-a lasat sa ajung in locul unde aveam sa inteleg totul,de la un alt nivel de constiinta care trece cu mult de limitele vietii noastre.Am luat la rand toate rolurile ca pe cel real nu l-as fi putut accepta usor,dar acum sunt pregatita pentru a deveni eu.Visul cu revelatia l-am primit in 16 decembrie anul trecut,dar mi s-a parut asa de absurd,incat nu l-am crezut.
Desi nu mai scriam pe blog,i-am scris totusi lui Mary,ca visul era legat de ea.Atunci eram convinsa ca sufletul meu pereche era cel cu care vorbeam,desi Mary mi-a spus ca acel barbat as putea fi eu,adica Sinele meu superior era un barbat.Dar nu am ascultat-o nici atunci si nici cand i-am povestit visul...Voiam sa fiu neaparat femeie si restul nu intra in mintea mea ca era limitata.Acum sa va spun visul...
Eram intr-o sala mare ,care avea doua randuri de banci puse fata in fata.Mary,asa cum arata ea acum,era in mijlocul bancii unde erau femeile iar in fata lor,pe celalalt rand erau barbati de toate neamurile si rasele.Ea trimitea in fata cate o femeie,apoi striga numele unui barbat care era sufletul ei flacara,cei doi se opreau se priveau in ochi si din spatele lor,aparea o lumina alba ,care se unea deasupra capetelor lor intr-o coloana de lumina.Eu eram cu barbatul brunet pe care l-am tot visat,si credeam ca el e sufletul flacara, ne-am imbratisat dar nu aparea lumina aia deasupra.Eu m-am gandit ca e doar alt suflet pereche si m-am asezat mai departe cam suparata.Mary continua sa uneasca sufletele flacara si dupa ce a terminat a venit spre mine.Dar nu mai era Mary,era cea care se numeste Lady Nada,adica era blonda,inalta,supla,frumoasa si zambea duios cu toata fata.Ea mi-a zis cu o voce blanda:''NU CREZI CA E CAZUL SA NE IMPACAM?''si m-a sarutat pe gura.Apoi m-a luat in brate si mi-a zis:"IA UITA-TE DEASUPRA CAPULUI TAU''.
Cand am ridicat privirea din spate spre fata era o lumina alba ca o aura,cu irizatii de curcubeu,cam pana la un metru care arata exact ca si la ceilalti.Ea s-a asezat langa mine si ma tinea de mana,iar eu ma gandeam"Doamne ,ce ma fac acum ca sufletul meu flacara e intr-o femeie ,in MARIA''.
Deci concluzia ...sunt un aspect al lui Sananda,intr-un corp de femeie,ca sa ajut la echilibrarea energiei masculine,care a adus aceasta lume in situatia de fata.Sunt cel mai neconventional aspect al lui,dar traim intr-un UNIVERS unde totul este posibil asa ca indiferent cat de absurd vi s-ar parea,asta sunt eu ,nu mai e loc de indoiala,pentru ca Familia de sus a confirmat totul.Trebuie sa recunosc ca MARY a luat de atunci in calcul si aceasta posibilitate,drept care iar ne-am ciondanit si nu am mai vorbit o saptamana.Oricum nu poti fi totdeauna pregatit de o asemenea veste si se pare ca eu nu eram deloc pregatita.Dar acum ca sunt alaturi de sotul meu ,care este tot o parte din mine si de ceilalti Sananda,vom aduce lumina intr-o lume in care intunericul a stat mult prea mult.Multumesc Mary ca mi-ai amintit cine sunt.Semnat:sufletul flacara LYA
