Despre Eveniment s-au scris multe lucruri ,dar nimeni nu stie cu precizie cum va fi sau cand va fi.Multi sau chiar toti asteapta evenimentul ca sa-i ridice la lumina,sa le rezolve toate problemele,sa-i transforme in ei insisi.Despre asta ne putem da toti cu parerea asa ca parerea mea este ca acea lumina venita de la Creator,ca sa trezeasca omenirea va veni din noi.Noi suntem recipientele in care Creatorul va pune lumina si din noi ea va curge in valuri spre ceilalti,asa ca un val de mare ce va matura Pamantul.Dar asta numai daca suntem pregatiti sa aducem si sa imprastiem lumina,nu daca suntem inchisi si plini de intuneric.Asta este parerea mea dar nu spun ca asa o fi.M-am tot gandit cam cu ce ar semana Evenimentul si mi-a venit in minte o nunta,ca este nunta cerului cu Pamantul.Sa zicem ca a sosit ziua nuntii.Mirele,mireasa,familiile si apropiatii s-au trezit de dimineata,s-au spalat ,s-au aranjat si au imbracat hainele de gala pregatite din timp.S-au strans la casa mirilor,care si ei sunt aranjati si stralucitori ca de ,e nunta.Lumea pregatita de petrecere,pleaca spre restaurant.Intre timp,alti invitati care au stat pana tarziu cu o zi mai devreme,au uitat sa-si puna ceasul si se trezesc ca au intarziat.Dar cum ei stiau de nunta,au deja hainele pregatite si masinile la scara,asa ca in graba mare,un pic ciufuliti,pornesc spre locul unde e petrecerea.Masinile cu nuntasi trec claxonand pe strada si trezesc in somn o alta categorie de nuntasi,care au auzit intamplator de la altii de nunta dar nu i-a prea interesat,aveau alte treburi,preocupari mai lumesti.Totusi daca si ei sunt invitati se duc.Nu au haine pregatite,dar iau ce gasesc prin dulap fie si mai sifonat,nu au timp sa manance ceva,asa ca pleaca mai flamanzi,ne-aranjati,nu au nici masini pregatite asa ca ies la ocazie de unde ii vor strange alti intarziati ca si ei.Nunta aproape de final,s-au impartit si darurile cand acestia ajung cam confuzi si obositi la restaurant.Acolo mai sunt libere doar locurile din coada mesei,pe ei nu i-a asteptat nimeni sa-i puna la un loc mai bun,ca doar unii dintre ei au functii,conduc lumea,popoare intregi.Asa ca se aseaza langa usa,unde toti cei care intra se vor lovi de ei.Dar cine sunt cei pusi la masa de onoare,aceia carora mirele si mireasa le acorda atata cinste,cei bagati in seama,intrebati cate ceva de toata lumea?Sigur,sunt aceia pe care i-au facut nebuni cand au zis ca va veni o noua lume in care toti suntem egali..cum adica vine asta?Aia erau niste nimeni,niste deraiati mintal,cum eu mare bogatas sau presedinte de tara sa fiu egalul tuturor calicilor si cersetorilor?Dar degeaba,acum e prea tarziu sa se mai intrebe sau sa mai regrete ca nimeni nu-i considera importanti,ca nimeni nu-i baga in seama..Iar la sfarsit,cei aflati in capul cinstei vor pleca cu limuzinele luxoase cu mirii,in lumile fericite ca rasplata pentru stradania lor.Iar cei din coada mesei,care au avut aceeasi sansa de a fi mareti dar au ratat-o,ii asteapta un autobuz prafuit,supraaglomerat care-i va duce intr-o lume intunecoasa,neprimitoare ,unde vor trebui sa se lupte pentru supravietuire si sa urce lungul drum al luminii de unii singuri si fara nici un ajutor. Asa vad eu lucrurile.Evenimentul va trece peste toti,le va fi bine cat vor mai trai aici,dar la final vor merge intr-o alta lume ca asta,unde vor invata pe pielea lor ce inseamna sa te ridici din noroi la lumina,atunci cand toti cei din jur rad de tine si te cred nebun...
Noi credem ca tot ceea ce percepem prin prisma celor cinci simturi fizice este cat se poate de real,
pentru ca nu avem cum sa percepem o alta realitate.Aceasta realitate este e fapt o conventie la nivel de spirit,o creatie a mintilor noastre,asa cum si noi suntem creatia altei minti pe care o numim de obicei Dumnezeu.Va puteti imagina ca noi suntem doar energii,ganduri,visuri ale Cretorului?Cu siguranta asta este foarte dificil de inteles sau acceptat.Cum sa fiu eu un gand ,cand simt durerea,vad lumina soarelui,gust din mancare sau aud vantul printre pomi?M-am gandit ca astea sunt doar niste impresii cand am citit undeva povestea unei fetite nascute paralizata,oarba,surda si muta.Ce era in mintea ei,cum percepea ea realitatea sau orice din ceea ce exista in jur,daca nu avea nici o portita spre lumea asta?Deci pentru ea,desi mama ei o vedea,ii dadea sa manance sau o spala,lumea aceasta in care statea corpul ei nu exista.Totusi,pentru ca si ea era un suflet,probabil ca ea traia la alte niveluri de constiinta,la care noi nu avem acces deocamdata.Deci pentru ea,lumea cum o cunoastem noi este o iluzie.Si daca noi nu am pastra aparenta aceste iiluzii,ea s-ar spulbera pe loc si ne-am trezi in corpul real.Cand am intebat si eu pe ai mei,daca pot sa-mi concentrez energia sa ajung in mine insami,ei mi-au spus ca eu consum energia ca sa fiu aici si ca in clipa in care nu mai vreau sa fiu aceasta realitate se va spulbera si voi deveni eu.Asa ca ,daca se tot spune ca noi creem aceasta iluzie,asa este,consumam energii mari ca sa o mentinem exact asa si daca nu ne place,putem folosi aceeasi energie sa o schimbam.Iluzia este ultimul prag pe care il avem de sarit ca sa ne regasim pe noi insine.Si cand te uiti imprejur si pare totul atat de real,e foarte dificil sa crezi a de fapt tot ceea ce vezi este doar o imagine din mintea ta supraumana.Ramane la latitudinea fiecaruia unghiul de unde priveste toate lucrurile acestea si daca vrea sa se trezeasca la realitate sau se tine cu toate puterile de ceva care de fapt,nu exista...
Ca o consecinta a neadaptarii noastre la lumea aceasta si la regulile ei,dupa ce increderea in sine ne-a fost subminata a urmat in mod natural depresia.Depresia a ajuns sa fie considerata o boala a vremurilor noastre si fiecare dintre noi a suferit ani lungi din pricina ei.Starea de depresie este in general o tristete perpetua,o stare de intuneric complet a constiintei unde ne hranim cu propriile dureri vesnic relimentate.Nu dorim sa iesim din sterea noastra vrem mai curand sa fim consolati ,sa fim compatimiti pentru problemele noastre care par fara rezolvare.Nu recunostem ca ne place sa ne plangem,chiar la oameni care sunt mai nenorociti ca noi,dar durerea noastra pare mai mare ,vesnic multiplicata de oglinzile din sufletul nostru.Copilul ranit din noi urla fara cuvinte de multe ori,soarele nu mai da lumina,nu mai este vara,nu mai sunt flori ci doar un gri cum accente de negru.Dupa o vreme nici macar nu ne mai plangem pentru ca toti cei din jur,lumea intreaga,Universul intreg sunt vinovati de problemele noastre ,de durerea surda din inima.Aceasta este faza in care multi il considera pe Creator o fiinta cruda care permite ca in lume sa existe raul,durerea,lipsurile de toate felurile,bolile mutilante,accidentele si moartea nedreapta a celor dragi.In acesta faza multi devin atei,il elimina pe Creator definitiv din viata lor si creatia devine un simplu fapt,o intamplare in Univers.Multi isi cauta alinare in bautura,in droguri de toate tipurile ca sa pota trai cu ei insisi.Altii isi fac din stiinta materialista o carja care sa le motiveze lipsa de credinta in existenta unei inteligente care i-a creat si i-a lasat de izbeliste...Va recunoasteti in vreuna din aceste descrieri?Sau in toate?Am trecut aproape prin toate fazele acestea si ani intregi lumina soarelui nu a mai ajuns in sufletul meu.Am fost o persoana care nu s-a prea plans si de multe ori vorba buna si incurajarea unui prieten ma tineau deasuprra periode lungi de timp.Eram un nimeni,marginalizata,neintelesa,nesprijinita de familie,cu multe probleme fara rezolvare,cu oameni la fel de raniti de viata in jur si aruncam cu acuzele in stanga si in dreapta dar mai ales spre cer.Ajunsa in fundul iadului nu mai vedem nici o iesire decat in sus spre lumina,asa ca taras-grapis a trebuit sa ies.Noi avem in noi resursele necesare ca sa iesim la liman altfel nu ne-am fi bagat in treaba asta si aceste resurse ies la iveala cand nu se mai poate altfel.Si in aceasta lunga noapte a constiintei,ma trezeam din somn si imi spuneam singura"nu se poate ca aceasta sa fie viata mea,asta este un cosmar din care o sa ma trezesc acasa,intr-o camera alba,pe faleza unei mari si daca ma dau jos din pat o sa-i aud pe mama si pe tata vorbind si pregatind micul dejun''.Cosntiinta apartenentei mele la altceva,a faptului ca eu sunt altceva si de altundeva ,dadea semne de trezire.Aceea eram eu,nu fiinta asta fara importanta,fara nimic care sa ma reprezinte.Drumul a foste lung,au trecut destui ani de cand credeam ca viata mea reala e alta ,am mai cazut de multe ori in vechea stare de spirit dar ma ridicam din ce in ce mai repede si mai usor,cautand un punct de echilibru.Cum sa iesi din depresie de unul singur?Bine,asa cum am iesit toti,pentru ca se poate.Cautati in sufletul vostru identitatea adevarata,nu ceea ce vi se spune ca sunteti ci ceea ce simtitica sunteti.Daca simtiti ca ati venit din alta lume,chiar cat de fantastic vi se pare,atunci asta este.Daca simtiti ca rolul vostru aici este maret,chiar daca acum sunteti niste oarecare,atunci asumati-va rolul,pentru ca acela este.Daca vi se pare ca familia voastra este straina,atunci asa si este.Oricare ar fi adevarul pe care il simtiti ca v-ar reprezenta,atunci acela este.Nu va mai uitati in trecut,nimic din ce ati invatat nu mai este valabil pentru noua fiinta care sunteti acum.Drumul spre cunosterea deplina a fiintei voastre este un drum nou pe care nimeni nu a mai mers,pentru ca noi suntem deschizatorii de drumuri si vestitorii noi lumi.Daca iertati orice alegere nefericita pe care ati facut-o si orice fiinta care v-a facut un rau mai mare sau mai mic,o sa va gasiti starea naturala de liniste,seninatate si o fericire fara motiv in fiecare zi.Inainte e a spune ''nu se poate'',''e prea greu'',''nu poate fi totul asa de simplu'' va spun eu ca se poate,ca e usor daca credeti asta si ca este totul foarte simplu,pentru ca eu am trecut deja pe calea asta si am reusit,iar acum din acest punct al vietii va arat si voua ca e posibil.Daca credeti sau nu...e,asta e alegerea voastra!
