DESPRE DEPRESIE

 

Ca o consecinta a neadaptarii noastre la lumea aceasta si la regulile ei,dupa ce increderea in sine ne-a fost subminata a urmat in mod natural depresia.Depresia a ajuns sa fie considerata o boala a vremurilor noastre si fiecare dintre noi a suferit ani lungi din pricina ei.Starea de depresie  este in general o tristete perpetua,o stare de intuneric complet a constiintei unde ne hranim cu propriile dureri vesnic relimentate.Nu dorim sa iesim din sterea noastra vrem mai curand sa fim consolati ,sa fim compatimiti pentru problemele noastre care par fara rezolvare.Nu recunostem ca ne place sa ne plangem,chiar la oameni care sunt mai nenorociti ca noi,dar durerea noastra pare mai mare ,vesnic multiplicata de oglinzile din sufletul nostru.Copilul ranit din noi urla fara cuvinte de multe ori,soarele nu mai da lumina,nu mai este vara,nu mai sunt flori ci doar  un gri cum accente de negru.Dupa o vreme nici macar nu ne mai plangem pentru ca toti cei din jur,lumea intreaga,Universul intreg sunt vinovati de problemele noastre ,de durerea surda din inima.Aceasta este faza in care multi il considera pe  Creator o fiinta cruda care permite ca in lume sa existe raul,durerea,lipsurile de toate felurile,bolile mutilante,accidentele si moartea nedreapta a celor  dragi.In acesta faza multi devin atei,il elimina pe Creator definitiv din viata lor si creatia devine un simplu fapt,o intamplare in Univers.Multi isi cauta alinare in bautura,in droguri de toate tipurile ca sa pota trai cu ei insisi.Altii isi fac din stiinta materialista o carja care sa le motiveze lipsa de credinta in existenta unei inteligente care i-a creat si i-a lasat de izbeliste...Va recunoasteti in vreuna din aceste descrieri?Sau in toate?Am trecut aproape prin toate fazele acestea si ani intregi lumina soarelui nu a mai ajuns in sufletul meu.Am fost o persoana care nu s-a prea plans si de multe ori vorba buna si incurajarea unui prieten ma tineau deasuprra periode lungi de timp.Eram un nimeni,marginalizata,neintelesa,nesprijinita de familie,cu multe probleme fara rezolvare,cu oameni la fel de raniti de viata in jur si aruncam cu acuzele in stanga si in dreapta dar mai ales spre cer.Ajunsa in fundul iadului nu mai vedem nici o iesire decat in sus spre lumina,asa ca taras-grapis a trebuit sa ies.Noi avem in noi resursele necesare ca sa iesim la liman altfel nu ne-am fi bagat in treaba asta si aceste resurse ies la iveala cand nu se mai poate altfel.Si in aceasta lunga noapte a constiintei,ma trezeam din somn si imi spuneam singura"nu  se poate ca aceasta sa fie viata mea,asta este un cosmar din care o sa ma trezesc  acasa,intr-o camera alba,pe faleza unei mari si daca ma dau jos din pat o sa-i aud pe mama si pe tata vorbind si pregatind micul dejun''.Cosntiinta apartenentei mele la altceva,a faptului ca eu sunt altceva si de altundeva ,dadea semne de trezire.Aceea eram eu,nu fiinta asta fara importanta,fara nimic care sa ma reprezinte.Drumul a foste lung,au trecut destui ani de cand credeam ca viata mea reala e alta ,am mai cazut de multe ori in vechea stare de spirit dar ma ridicam din ce in ce mai repede si mai usor,cautand un punct de echilibru.Cum sa iesi din depresie de unul singur?Bine,asa cum am iesit toti,pentru ca se poate.Cautati in sufletul vostru identitatea adevarata,nu ceea ce vi se spune ca sunteti ci ceea ce simtitica sunteti.Daca simtiti ca ati venit din alta lume,chiar cat de fantastic vi se pare,atunci asta este.Daca simtiti ca rolul vostru aici este maret,chiar daca acum sunteti niste oarecare,atunci asumati-va rolul,pentru ca acela este.Daca vi se pare ca familia voastra este straina,atunci asa si este.Oricare ar fi adevarul pe care il simtiti ca v-ar reprezenta,atunci acela este.Nu va mai uitati in trecut,nimic din ce ati invatat nu mai este valabil  pentru noua fiinta care sunteti acum.Drumul spre cunosterea deplina a fiintei voastre este un drum nou pe care nimeni nu a mai mers,pentru ca noi suntem deschizatorii de drumuri si vestitorii noi lumi.Daca iertati orice alegere nefericita pe care ati facut-o si orice fiinta care v-a facut un rau mai mare sau mai mic,o sa va gasiti starea naturala de liniste,seninatate si o fericire fara motiv in fiecare zi.Inainte e a spune ''nu se poate'',''e prea greu'',''nu poate fi totul asa de simplu'' va spun eu ca se poate,ca e usor daca credeti asta si ca este totul foarte simplu,pentru ca eu am trecut deja pe calea asta si am reusit,iar acum din acest punct al vietii va arat si voua ca e posibil.Daca credeti sau nu...e,asta e alegerea voastra!