VIS

Tu esti de -a pururi  langa mine pe drum 

Esti alba lumina de langa sufletul meu

Iar acum traim vesnicia impreuna

Unicul  dans in eternul acum

Balul iubirii se danseaza sub luna 

Eram doua aripi avantate in   zbor 

Stiu ca mereu vei fi partea mea buna

Ca eu  sunt pentru tine ultimul dor.

Nici intreg Universul nu ne poate cuprinde 

Acest vis pe  care-l traim amandoi

Darul iubirii impartaseste-l  cu mine

Aici  suntem noi,numai noi...

VOCEA TACERII

 VOCEA TACERII

ascult cu inima batandu-mi in tample 

cum curge incet in lume tacerea 

cum spatiul si timpul cu tine se umple 

cum dispare dinlauntru-mi durerea

singuratatea e un joc care doare

strabati solitar vesnicia

nu te intrebi daca drumul acesta

iti va reda inapoi maretia

la capat ar trebui sa fie iubirea

la capat ar trebui sa fi tu

si te stiu ,esti mereu langa mine

pacat ca mereu am zis''nu''

acum mi-a ramas o ultima carte

in acest joc numit prea pompos''viata''

sa privesc in ochi vesnicia 

sa ne vedem in sfarsit fata-n fata

stiu ca tu speri ca voi fi langa tine

in noptea albastra a mari-naltari

tu ma atragi  de pe drumuri straine

pentru ca tu mai mereu crezi in mine

nu am nimic de oferit la final 

nu am gasit aici fericire

 aduc pentru tine  ultimul  dar

o inima plina ochi de iubire...

DEZILUZIE IN ILUZIE

In iluzie totul pare atat de real..ai un corp care experimenteaza asa zisa realitate prin cele cinci simturi ,care are viata in el in sensul ca traieste ,respira manaca si activeaza un timp in aceasta realitate.Nu pare a fi nimic dincolo de aceste  lucruri care le percepem cu toata convingerea ca sunt adevarurile ultime.Nu pare a exista suflet,nici vreun CREATOR care sa aiba grija de CREATIA LUI,nimic decat stele in sus si un gol imens in inima.De golul din inima iti dai seama  si cand tie  bine si cand tie rau,cand te distrezi sau cand esti fericit si cel mai mult cand esti doborat la pamant si nimic nu pote  sa te vindece de deziluzie.Cand esti lovit de soarta,nimic din cele ce credeai ca sunt importante in viata iluzorie pe care o duci,nu iti poate umple golul si nu iti alina durerea.Daca nu esti atent si nu te trezesti la timp iti poti duce toata existenta in acelasi cerc de maruntisuri,dorindu-ti doar lucruri marunte si stand intre oameni marunti ca si tine.Dca nu esti atent iti irosesti viata si sansa de a deveni fiinta de lumina care erai menita sa fii,si care  sta ascunsa in tine de la nastere.Daca nu esti atent,intr-o zi mori  fara sa fi cunoscut niciodata iubirea,fericirea si adevarul,mori macinat de regret si deziluzie.

A FI SAU A NU FI EU

Am sa scriu pentru cei care si-au aflat adevarata identitate divina,acelor care s-au pomenit peste noapte fiinte divine cu puteri nemarginite.Cand esti un simplu om,un oarecare si afli de la o zi al alta ca esti o farama dintr-o fiinta pe care poate o venerai inainte sau pe care o venereaza o lume intreaga ,numai o minte foarte deschisa si lipsita de prejudecati sau programari,o minte libera te poate face sa accepti asta ca pe un adevar.Constiinta ta intra in conflict cu mintea limitata..oare chiar sunt eu,acela?oare nu e vreo greseala vreo confuzie,ca doar eu nu conduc nimic aici...cum  pot eu conduce undeva o lume,o galaxie sau un intreg Univers??Intrebarile mintii umane trag in jos constiinta care stie ,fara putinta de tagada ca acela esti adevaratul TU.Te-ai trezit dimineata doar un om obisnuit si te culci seara ca mantuitorul unei lumi,care nici nu stie de existenta ta. Acesta este intr-adevar un salt urias in constiinta ta ,in devenirea ta ca fiinta divina.Ce faci cu adevarul acesta,cum il integrezi in viata ta cotidiana,cum il spui familiei sau celui de langa tine?De cand accepti ca tu,un nimeni oarecare esti fiinta aceea atat de mareata ai incontinuu de dat examene ale devenirii tale.Nu are cine sa iti ajute in lungul drum spre fiinta superioara EU.Esti singur si nu ai pe cine sa intrebi cum se face.Trebuie sa gasesti singur calea care duce la rezultatul asteptat.Uneori esti singurul care crede in adevarul tau,iar cei care nu vor crede  vor incerca sa te traga in jos,sa iti arate ca te inseli si mintea ta nu mai judeca corect.Te poti pierde daca lasi pe altul sa iti spuna ce sa crezi despre tine.Si pe langa asta tu,acest om banal trebuie sa incepi sa traiesti,sa simti si sa rationezi ca fiinta mareata care se ascunde in trupul tau supus  varstei sau bolii.Zi dupa zi ,ai de asimilat noi si noi  lucruri  care le afli despre cine esti tu cu adevarat,despre ce poti tu cu adevarat.Nu mai conteaza nimic din ce ai crezut despre tine ca esti,fiinta aceasta va muri incet si din ea in toata maretia va iesi EUL real,cel care esti.Suntem deschizatori de drumuri,noi asa de mici sau neimportanti cum le parem celor din jur.Nu de la cei care ne conduc va veni salvarea lor,ci de la noi cei ascunsi asa de bine intre ei ca nu ne-ar fi descoperit nici intr-o mie de ani,daca nu am fi iesit singuri din randuri.Avem fiecare zi din noua noastra viata la dispozitie ca sa fim CEI CARE SUNTEM CU ADEVARAT.

LUMINA DIN INIMA CERULUI

 Cand am venit aici am renuntat in primul rand la identitatea noastra si ne-am inchis inima fata de lumina care suntem.Am acceptat regula jocului si am inchis inima intr-o inchisoare de intuneric ca sa vedem daca mai gasim vreodata drumul.Am trait vieti importante,am creat roluri marete,in care am amestecat asemeni unui pictor si lumina si intuneric,in nesfarsite tonuri de culoare,am cazut tot mai jos in dualitate,ne-am ridicat iar,am platit greselile fata de toti cei care ne-au urmat in lungul drum si ei si-au platit datoriile fata de noi...ne-am ridicat incet-incet din uitare si din genunchi,am dat la o parte noroiul existentei duale,ca sa gasim ceea ce era dintru inceput in inima noastra:legatura cu inima cerului si lumina Celui care ne-a creat.Acum de pe noua treapta a cunosterii de la noul nivel al constiintei noastre ,ne dam seama cat a fost de greu drumul,cat a fost de mare muntele carea trebuit urcat si cat de putini au reusit sa ajunga in varful lui.De aici de sus ,nesfarsita viermuiala a oamenilor,nesfarsita alergatura dupa lucruri fara importanta si inutile la final,ne pare un joc depasit din care ne miram singuri cum de nu am iesit mai repede.De aici,totul pare asa de usor si parca mai ieri eram si noi in capcana zilelor care trec fara rost si fara un orizont.Pentru cei care mai innoata in noroi totul pare atat de real si ei se mira tare ca noi nu mai suntem langa ei in acelasi loc,invartindu-ne ca soricelul pe roata la nesfarsit.''Unde vedeti voi schimbarea ?''ne intreaba ei nedumeriti si inclina capul privind doar la micile lor probleme zilnice,mereu aceleasi,mereu,mereu.Nu le vine prin minte ca ar trebui sa privesca in sus,unde lumina din inima cerului se revarsa pete toti:tineri sau batrani,pregatiti sau nepregatiti,treziti sau adormiti...

DEZVALUIREA MEA

  Dragii mei prieteni si familie,cred ca ati asteptat destul de curiosi sa spun cine sunt eu.Nici nu stiam eu mesagerul,ca am  primit identitatea mea inainte ca Mary sa stie cine este sau ca primul Sananda sa fi aparut la orizont.Atunci stiam deja ca de unde venim avem ambele energii si masculin si feminin intr-un corp,ca suntem androgini,dar asta la nivel mental nu la nivelul unei constiinte care era prea putin dezvoltata.Am avut adevarul sub ochi tot timpul dar l-am ignorat pentru ca nu stiam ca visele mele erau mesaje,ci doar simple vise de noapte.Familia din cer m-a lasat sa ajung in locul unde aveam sa inteleg totul,de la un alt nivel de constiinta care trece cu mult de limitele vietii noastre.Am luat la rand toate rolurile ca pe cel real nu l-as fi putut accepta usor,dar acum sunt pregatita pentru a deveni eu.Visul cu revelatia l-am primit in 16 decembrie anul trecut,dar mi s-a parut asa de absurd,incat nu l-am crezut.
Desi nu mai scriam pe blog,i-am scris totusi lui Mary,ca visul era legat de ea.Atunci eram convinsa ca sufletul meu pereche era cel cu care vorbeam,desi Mary mi-a spus ca acel barbat as putea fi eu,adica Sinele meu superior era un barbat.Dar nu am ascultat-o nici atunci si nici cand i-am povestit visul...Voiam sa fiu neaparat femeie si restul nu intra in mintea mea ca era limitata.Acum sa va spun visul...
Eram intr-o sala mare ,care avea doua randuri de banci puse fata in fata.Mary,asa cum arata ea acum,era in mijlocul bancii unde erau femeile iar in fata lor,pe celalalt rand erau barbati de toate neamurile si rasele.Ea trimitea in fata cate o femeie,apoi striga numele unui barbat care era sufletul ei flacara,cei doi se opreau se priveau in ochi si din spatele lor,aparea  o lumina alba ,care se unea deasupra capetelor lor intr-o coloana de lumina.Eu eram cu barbatul brunet pe care l-am tot visat,si credeam ca el e sufletul flacara, ne-am imbratisat dar nu aparea lumina aia deasupra.Eu m-am gandit ca e doar alt suflet pereche si m-am asezat mai departe cam suparata.Mary continua sa uneasca sufletele flacara si dupa ce a terminat  a venit spre mine.Dar nu mai era Mary,era cea care se numeste Lady Nada,adica era blonda,inalta,supla,frumoasa si zambea duios cu toata fata.Ea mi-a zis cu o voce blanda:''NU CREZI CA E CAZUL SA NE IMPACAM?''si m-a sarutat pe gura.Apoi m-a luat in brate si mi-a zis:"IA UITA-TE DEASUPRA CAPULUI TAU''.
Cand am ridicat privirea din spate spre fata era o lumina alba ca o aura,cu irizatii de curcubeu,cam pana la un metru care arata exact ca si la ceilalti.Ea s-a asezat langa mine si ma tinea de mana,iar eu ma gandeam"Doamne ,ce ma fac acum ca sufletul meu flacara e intr-o femeie ,in MARIA''.
Deci concluzia ...sunt un aspect al lui Sananda,intr-un corp de femeie,ca sa ajut la echilibrarea energiei masculine,care a adus aceasta lume in situatia de fata.Sunt cel mai neconventional aspect al lui,dar traim intr-un UNIVERS unde totul este posibil asa ca indiferent cat de absurd vi s-ar parea,asta sunt eu ,nu mai e loc de indoiala,pentru ca Familia de sus a confirmat totul.Trebuie sa recunosc ca MARY  a luat de atunci in calcul si aceasta posibilitate,drept care iar ne-am ciondanit si nu am mai vorbit o saptamana.Oricum  nu poti fi totdeauna pregatit de o asemenea veste si se pare ca eu nu eram deloc pregatita.Dar acum ca sunt alaturi de sotul meu ,care este tot o parte din mine si de ceilalti Sananda,vom aduce lumina intr-o lume in care intunericul a stat mult prea mult.Multumesc Mary ca mi-ai amintit cine sunt.Semnat:sufletul flacara LYA

CE STIU EU DESPRE IUBIRE

IUBIREA  este forta ce da viata intregii creatii,fara ea tot ceea ce este ar disparea intr-o clipa,si prin ea Creatorul exista in fiecare parte a CREATIEI.
Iubirea leaga intregul intr-un tot unitar si fara fisuri.
Iubirea spune totdeauna ''da''..da,te iubesc..da, te ascult...da,te ajut..da,te inteleg.
Iubirea da totul si nu pretinde nimic,niciodata ,nu asteapta multumiri si recunostinta.
 Iubirea nu se ascunde,ea umbla in lumina ,cu capul sus ,smerita in maretia ei.

Iubirea te accepta asa cum esti si te invata sa te accepti si tu.
Tot iubirea sare in foc sa te scape,in apa sa te salveze si te sprijina in toate situatiile cand esti daramat,pierdut debusolat.
Iubirea indrageste pacea,alunga ura din cele mai intunecate inimi si aduce linistea in cele mai zbuciumate suflete.
Iubirea sadeste nadejdea,puterea de a spera,dorinta de a ajunge ca azi sa fi mai bun ca ieri.
Acolo unde isi face locas,acolo va inflori in urma ei si desertul cel mai sterp,va face muguri si pomul cel mai uscat si va umple de verdeata stanca cea mai golasa.
Iubirea da viata pentru ca este viata insasi,care ne leaga cu milioane de fire nevazute intre noi si pe noi cu izvorul iubirii,SURSA A TOT CEEA CE ESTE.
Iubirea e  darul Creatorului,dat pe gratis fiecarei fiinte care a fost creata din maretia iubirii lui.
Fiti demni de acest dar regal ,impartasiti-l intre voi fara limite,daruiti din tot sufletul iubire,ca izvorul ei este singurul care nu va seca nicicand,dati iubire si celor care au si celor care nu au ,pentru ca ea sa curga nestavilit,dintre stele spre oameni si dinspre oameni spre stele.
Iubiti doar,atat aveti de facut....

ZIUA LINISTII

Iata dupa tot zbuciumul a venit ziua linistii ,cand toate gandurile se astern usor ca fulgii de zapada in fosnet moale.E in sfarsit linistea mult cautata ,simti ca ai ajuns la capat de drum si toate intrebarile si-au gasit raspunsul.Jocul s-a incheiat,ceea ce aveam de facut in aceasta lume s-a sfarsit ,noi stam in pragul intrarii in fosta noastra casa.Cum privim tot ce a fost ,toate intamplarile prin care am trecut si care compuneau fosta noastra viata?Cu detasare,ca si cand ai privi un film care a fost interesant dar s-a sfarsit.Actorii isi sterg machiajul,isi schimba hainele si arunca perucile pe jos.Ceea ce fusese rolul vietii lor,timp de nenumarate vieti,in milenii de trai aici pe Terra e ajuns la final. A ramas doar frumusetea jocului si maiestria tuturor participantilor.Nu mai sunt pasiuni aprinse,am inteles ca totul a fost doar un joc pe scena lumii si acum din pragul casei noastre care ne asteapta asa cum o stiam,privim cu serenitate inapoi.Fara resentimente,fara nici un sentiment negativ,invaluiti in liniste ca intr-o manta ne luam aripile de la naftalina si zburam intr-un dans usor spre ultima destinatie:cerul.

ASUMAREA A CEEA CE ESTI

Vine o zi in care te trezesti ca nu mai esti fiinta marunta si neimportanta care erai ieri,cand adevarul se arata in toata splendoarea in fata ochilor tai.Intai e faza de soc,de negare datorita numeroaselor programari pe care le ai inca de cand ai venit aici.Cum sa fi tocmai tu,asta atat de anonim,una din cele mai inalte spirite ale Universului,sigur e o greseala ,poate e altul,tu te stii,nu esti cel mai grozav ,ai multe defecte,altii sunt mai spiritualizati,mai sus pusi,sigur este vorba de o confuzie..si tot asa cautand scuze patetice,ca sa nu-ti asumi rolul pentru care esti aici.Chiar asa,de ce trebuie ca altcineva sa fie cel responsabil pentru ceea ce-ti revine tie ca fiinta ?.Maretia nu e pentru tine?De ce nu?Daca altul afirma ca e un suflet inaltat,un Mare maestru,ti se pare credibi,dar daca ti se spune ca si tu esti la fel incep indoielile,trasul inapoi,impresia ca e prea mult si nu ti se potriveste ca tu esti prea mic.Dar cine va juca rolul tau unic in Creatie,daca tu,fiinta luminata si evoluata nu o faci?Pe cine sa delegam sa rezolve problemele care tin de competenta noastra,ca noi avem altele de facut?Treziti-va ,fiinte luminate,ca vremea voastra a sosit!Acum asteptam sa raspanditi lumina voastra nu sa va ascundeti dupa scuze puerile pentru ca rolul vi se pare prea maret.E rolul vostru si Marele Creator se bazeaza pe voi ca-l veti juca cu maiestrie incepand de ACUM!

DIN CAPCANELE ILUZIEI-SEPARAREA

 

 Iluzia in care traim se bazeaza pe un lucru care este baza acestei lumi,separarea.Nu e numai separarea iluzorie de Creator,ci mai ales separarea intre noi dupa cele mai diverse criterii..aspect ,sex,nationalitate,religie,convingeri de toate felurile,interese diferite,culoarea pielii si inca o multime de criterii alese ad-hoc ,unele de-a dreptul fanteziste.Cand am venit,am ales de comun acord ca sa sustinem aceasta iluzie cu totii,pentru ca ea sa existe,altfel in clipa cand nu mai oferim energie pentru pastrarea ei,se va spulbera ca un castel din carti de joc.Cand traiesti in separare,atat de mult te inveti cu faptul ca tu esti separat,o fiinta de sine statatoare,un eu,incat cu greu poti sa concepi un Univers unde toti traiesc aliniati cu vointa Creatorului si conlucreaza ca o mare familie.Adica chiar daca exista familii de suflet separate,totusi la baza toti pornesc din aceeasi sursa,prin toti trece aceeasi energie care-i leaga si hraneste si aceleasi gene,tot recombinate au fost folosite la crearea speciilor.Acelesi caramizi din care s-au facut toate lucrurile,toata materia si energia.Capcana iluziei in care am cazut,a fost sa cred ca in cer Familia Universala e doar un concept si ca si aici,fiecare cu treaba lui,fiecare trage pentru ai lui,fiecare cu interesele lui.Deci am folosit masura iluziei ca sa masor lumea de dincolo.Si rezultatul a fost catastrofal si m-a tinut in aceasta paradigma luni de zile,pana cand intr-o zi enormitatea prostiei in care credeam a iesit la iveala.Oare asa sa fie in cer,oare unii favorizati de soarta si altii mereu jos,ca si aici?Bineteles ca intrebarile la care dadeam raspuns cu mintea mea marginita,aveau raspunsuri eronate.Ma framantau ganduri contradictorii,nu se putea sa fie aceleasi reguli nedrepte ca si aici,dar mintea nu putea sa inteleaga care-i treaba cu toti suntem UNUL.Nu putea trai conform acestui adevar.Ca sa pun capat problemei care devenise prea mare,am facu ceea ce se asteapta acum de la noi cei treziti:am cerut ajutor de sus,daca eu nu stiu raspunsul corect ei il stiu.Si raspunsul a venit fara gres si s-a facut lumina in mintea mea,am inteles ca cei care m-au ajutat sa cred,sa-mi schimb perceptia,nu a fost numai propria familie din stele...Pentru mine facusera efort o multime de fiinte din cei de sus,fara sa tina cont cine sunt eu,de unde provin sau ce hram port..pur si simplu au facut totul din dorinta sincera de a ma ajuta,pentru ca au vazut ca vreau sa ma ridic din noroiul iluziei.Ei traiesc principiul lui UNU in toate clipele vietii lor si il aplica la toate fiintele care le cer ajutorul.Nu li se pare un efort prea mare,nici o osteneala prea mare,nu li se pare ca sunt prea nobili ca sa vina sa ajute,pur si simplu o fac.Si nu asteapta nici macar multumiri,ei raman cu bucuria ajutorului dezinteresat dat unui frate care a cerut ajutorul.Capcanele iluziei ne fac de prea multe ori sa uitam ca suntem in esenta o singura fiinta,mareata si eterna.

INGERII DE LANGA MINE

 Ati fost'nainte de veni,doi sori
Si-n trup uman voi v-ati ascuns lucirea
Ati venit cum vin doar ingerii uneori
Din ceruri'nalte sa va impliniti menirea.

Ati fost copii,miracole si ras,
V-am ocrotit mereu atenta,somnul,
Si n-am stiut macar in vis
Ca pentru mine v-a trimis chiar Domnul.

Cand ati crescut,vi s-a marit lumina
Iar viata mea de soare s-a umplut
De parca era a raiului gradina
Si drumul nostru tainic a-nceput.

Acum ma duceti voi de mana catre stele
Asa cum va duceam cand mici erati,
Aveti pe umeri aripi usurele
Cu mine-n brate catre cer zburati.

In inima o fericire dulce,
De acolo dintre stele se revarsa
M-au dus doi ingeri cu iubire
Pe drumul lung ce duce ACASA!




Cu drag,mama

DRUMUL SPRE ACASA

De cand intram in iluzie,singurul lucru pe care dorim  este ca la sfarsitul calatoriei sa mai gasim drumul spre casa.Uitand tot,nici macar de casa nu ne mai aducem aminte,necum drumul spre ea.Acum la sfarsit de ciclu,avem de dat un sir lung de examene si daca le trecem vom pleca spre casa,in bratele iubitoare ale familiei.Cum gasim insa drumul spre ei,ca e clar ca nu au sa se coboare sa ne duca la cer,asa nepregatiti?Mi-am inchipuit ca sunt ratacita prin munti,fara busola,fara mancare ,haine sau vreo harta.Singurul lucru care-l stiu este ca am casa,sa zicem spre apus.Ce fac,ma pun la radacina unui brad si plang?Ar merge si asta dar e pierdere de timp si energie...vine noaptea,vine frigul,e plin de animale salbatice si drumul e lung.Neavand nici un indiciu,nu am ce face decat sa gasesc prin propria experienta drumul,asa ca o iau la picior.Dau de un hatis,il ocolesc,cad intr-un sant ,ma ridic si merg mai departe ca nu e alta optiune.Pun picioarele intr-o mlastina,ma retrag,ma uit atenta in jur sa vad unde e luminisul si merg in speranta ca ajung cu bine acasa.Nu conteaza ce avem in drum,cate primejdii si lectii ne asteapta,ca noi vom merge mereu pe drumul care sa ne scoata la lumina ca nu mai avem alta alegere si nu putem sta cu mainile incrucisate asteptand salvarea de sus.Cum gasim drumul adevarat spre casa,cum sa nu ratacim fara rost?Cand nu ai nici un indiciu ramane sa te bazezi pe ce simti.Te duce drumul bine,e neted si fara alunecari?Atunci e drumul bun.Dar cum ajungi la drumul bun?Simplu,te uiti in tine la fiinta ta reala.Ceea ce traiesti si cum reactionezi fata de ceilalti e aliniat cu puritatea din sufletul tau,cu cea mai inalta iubire?Daca nu,atunci drumul e gresit si te va duce in mlastina.Ce traiesti te reprezinta in totalitate?Atunci e drumul bun si te va scoate la lumina.Tot ceea ce va scriu mi se intampla mie,si vi se intampla voua.Nu e nimeni scutit. Daca,dupa ce ai depasit si ultimul obstacol in fata ta este Familia zambitoare din stele inseamna un singur lucru:ca ai reusit!!!

DEZVALUIREA

EU SUNT IUBIREA

EU SUNT IUBIREA

EU SUNT IUBIREA

EU SUNT IUBIREA

EU SUNT IUBIREA

EU SUNT IUBIREA 

EU SUNT IUBIREA

TU CINE ESTI?

ELIBERAREA DE ATASAMENTE

Ascensiunea ,cea care ne intereseaza pe toti presupune in primul rand eliberarea de atasamentele pe care le-am creat de-a lungul timpului. Aceste legaturi sunt de toate felurile,de lucruri, de statute ,de relatii de toate tipurile.Despre lucrurile care ne tin legati de aceasta dimensiune a materialului,se pot scrie tomuri intregi.Poate ti-ai construit o casa dupa ani in care ai visat la ea,ti-ai luat masina care ai vazut-o candva in vitrina unui magazin ,sau mobila care iti facea cu ochiul si este atata de frumoasa...lucruri pentru catre ai muncit din greu,pentru care ai facut sacrificii enorme si in mod normal te-ai atasat de lucrurile obtinute cu atata chin.Ei,ascensiunea presupune sa renunti la toate lucrurile materiale pentru care ai alergat atat.Acolo de unde ai venit nu ai nevoie de nimic din tot  ce ai strans pe Terra,casa pe care o ai e doar o camera de hotel ,in care  ai stat detasat in interes de serviciu.Tot ce e in ea,ramane unde este ,tu nu  ai nevoie de nici un lucru acolo unde pleci...Acum e vremea sa vezi lucrurile intr-o alta lumina,a fiintei care a avut aici un loc temporar de sedere care expira in curand.Uita-te in jur...tot ce vezi nu are nici o valoare pentru viitorul tau,pentru ca e doar balast care te trage in jos.Nu mai trebuie sa-ti faci griji de lucrurile tale,e vremea sa te detasezi de tot.Pare greu?Daca pare greu atunci nu esti pregatit sa urci inca o treapta spre cer si aceste lucruri marunte te trag in jos,te tin pe loc ca niste pietre de moara agatate de picioare.Aceasta este prima treapta a detasarii de lumea materiala. Apoi urmeaza treapta detasarii de relatiile care te tin in loc,de cele care te opresc din drum sau te trag in jos.Cei la care trebuie sa renunti sunt partenerii de viata cu care ai impartit si bune si rele,copii care au alegerile lor,departe de ale tale,membrii familiei care nu te mai inteleg ,prietenii cei mai buni sau mai indepartati...de toti cei care nu merg in sus va  trebui sa te desparti.Cum trebuie sa te desparti de ei?Fara ura,fara resentimente ca  ei nu te inteleg,fara judecati,doar cu IUBIRE si RECUNOSTINTA,pentru tot  ce au facut ca tu  sa fi astazi cine esti.Fiecare v-a aratat ce va lipseste in drumul vostru spre desavarsire,si le veti ramane vesnic recunoscatori.Pare greu?Atunci insemna ca mai aveti  ceva de invatat pentru a va intoarce in Sinele vostru inalt.Dupa ce ai urcat aceste doua trepte mai raman atasamentele fata de anumite tipare de gandire,de dogme care ti-a luat ani intregi sa le formezi,dar care sunt invechite si nu te mai reprezinta.Daca vrei sa ascensionezi,vei  lasa mintea goala ,ca a unui copil,pentru ca noile adevaruri sa aiba unde intra. Daca crezi ca sti totul depre asta la nivel teoretic,dar fara sa treci prin primele doua trepte,atunci te minti singur.Daca nimic nu te mai leaga de fostul eu,atunci esti gata sa accepti ca tu,de aici de unde esti,de fapt nu stii mare lucru si daca mintea nu mai este preocupata de nimic altceva,atunci de dincolo de val,din lumea reala,vei primi indrumare cum sa faci primii pasi in noua lume si cum sa redevi adevaratul EU.De aceste probleme ne lovim cu totii la un moment dat ,pe drumul nostru spre casa.Depinde numai de noi,daca le trecem senini,sau ne impotmolim in noroiul ultimelor atasamente.

EVOLUTIE-INVOLUTIE

...ai dat azi de pomana unui  cersetor,chiar daca stiai ca va lua tigari de bani in vreme ce tu esti nefumator?-evolutie
..ai vazut pe strada un om imbracat in haine mai rupte si ti-ai zis''ia uite cum umbla si ala?-involutie
...ai ajutat fara sa stai pe ganduri o femeie in varsta sa care bagajul pana la poarta casei?-evolutie

-ai tras cu ochiul la colegul de langa tine,ca sa iei o nota mai mare la examenul pentru care nu ai invatat?-involutie
...ai imprumutat un prieten aflat la ananghie niste bani si nu i-aimai cerut?-evolutie
..ai zis in gandul tau ''ia te uita ce inapoiati''cand parintii ti-au atras atentia asupra unui lucru pe care ei il considera nepotrivit?-involutie
...ai impartit painea ta cu colegul de serviciu,ca el nu avea chiar daca si tu aveai putina?-evolutie
...ai dat vina pe altcineva ca sa scapi de consecinta unei probleme?-involutie
...ai luat  parte benevol la o actiune de caritate chiar daca  iti ocupa tocmai zilele libere?-evolutie
...ai aruncat cu noroi in munca altora,doar pentru ca le invidiai succesul?-involutie
...ai luptat pentru drepturile oamenilor chiar daca nu aveai nicI un interes?-evolutie
...ai promis la alegeri ca vei apara drepturile cetatenilor care te-au votat si ajuns sus,ai uitat tot ce ai promis si ti-ai umput doar tu buzunarele?-involutie
...ai reusit ca sa luminezi cu lumina ta viata oricui l-ai intalnit in drum ,fara sa astepti vreo recompensa?-evolutie
...ai uitat sa te bucuri de bucuria altora si ai ajuns innegurat si trist?-involutie
...crezi ca lumea va fi mai buna chiar daca nu pare deloc asa?-evolutie
...dupa ce a trecut ziua si vine seara,tu ai gandit multe din lucrurile de mai sus care nu-ti fac cinste si nu recunosti asta?-involutie
...gandurile rele au fost recunoscute,iertate,si ti-ai promis ca maine vei fi un om mult mai bun??
EVOLUTIE!

VREMEA SCADENTEI

 

Pentru cei ca noi ,a venit vremea scadentei,vremea cand culegem roadele a tot ce am gandit sau facut de-a lungul timpului.Acum este vremea recoltei a ceea ce am semanat in toate lucrurile din viata noastra.Pentru noi,viata  asa cum o stiam are acum un sfarsit si dincolo de acest prag ,o noua viata ne asteapta,viata in realitate si lumina.Totul este ajuns la capat,platile karmice,relatiile sociale de orice tip,relatiile la nivel de suflete si orice altceva ce ne incatuseaza aici...Pentru a ne intoarce in noi insine,trebuie sa taiem legaturile ce ne mai tin atasati de anumite persoane,care pana mai ieri erau centrul Universului nostru:parinti,soti,copiii nostri ,frati,prieteni.Nu putem sa ajungem sa fim noi insine,daca mai avem corzi legate de ceilalti care sa ne franeze zborul.Nu putem lasa nimic in viata noastra care nu se aliniaza cu sinele nostru real,cu ceea ce suntem sau ce avem de facut.Nimanui nu o sa-i fie usor,legaturile sunt trainice si par indestructibile..Va trebui sa ne luptam cu noi insine ca sa ne reuseasca.Un lucru stiu sigur:atata vreme cat ne tinem de cei adormiti dintre noi,nu va veni nimeni sa ne spuna:"Hai Acasa,pentru tine jocul s-a incheiat".Noi ne vom tine departe de ceea ce ne dorim cu atata putere:raintalnirea cu ai nostri.Toti spera ca va veni Evenimentul si nu va mai fi nevoie sa renunte la nimic sau la nimeni,dar acel lucru poate dura mult timp,niciunul nu stie cat,iar noi,tot mai instrainati,tot mai singuri nu vom apartine niciunei lumi.E alegerea noastra daca credem in adevarul nostru sau daca ne mai scaldam in noroaiele lumii asa cum este acum.

PUTEREA DE A SPERA

 

Nu stiu cati citesc ceea ce scriem zilnic pe bloguri,o suta ,poate doua..Ce ii impinge pe oameni sa citeasca despre lucrurile astea?Intrebare cu mai multe raspunsuri.Poate se intreaba si ei de unde vin,poate stiu de unde vin dar vor sa vada daca mai sunt si altii ca ei,poate doar citesc si asa cred ca s-au trezit si sunt spirituali.Dar sa vedem daca e asa...Am scris deasupra despre puterea de a spera.De a spera ce?Ca vin extraterestrii cu toate bunatatile?Asta in cazurile cele mai fericite,dar cei mai multi nici macar nu cred ce scriem noi aici.Acesti indepartati alieni,oare nu vin sa ne cucereasca,sa ne ia ce avem?Si asa apare spaima de invazie,pe care guvernele lumii o pun in scena de milenii.Nu asta este esentialul,nu asta este lucrul la care sa va uitati.Utati-va la voi,nu la cer astaptand pomana celor de sus.Voi trebuie sa sperati ca lucrurile expuse aici ca teorii sunt adevarate,ca undeva va asteapta iubirea perfecta,tot ceea ce ati visat in clipele de reverie,tot ce credeti ca e prea bun ca sa fie real,asta este ceea ce trebuie sa sperati.Nu sa treceti peste randuri,inaltatoare sau cum or fi si sa va intoarceti in cusca stramta a indoielilor,in inchisoarea de fiecare zi''e prea frumos ca sa fie adevarat''.Dar de ce sa nu fie si adevarat daca e frumos,ce numai uratul trebuie sa existe?De ce sa nu sperati ca lumea aia pe care v-o doreste inima poate fi reala?Doar a spera nu costa nimic si nici nu doare.Doare mai  mult lipsa de speranta,lipsa  de orizont pentru noi si copiii nostrii.Cum sa creeem o noua lume,daca nu crede nimeni in ea?Sa cred eu si altii putini ,iar majoritatea sa astepte miracolul?Chiar Dumnezeu de as fi nu pot sa trec peste vointa celor multi care nici macar nu spera ca se poate schimba ceva,necum sa mai creada asta.Nu stiu din cei ce cititi pe aici care dintre voi s-a trezit intr-adevar.Daca mai e unul care crede intr-o lume frumoasa,unde sa fim toti egali in drepturi,fiecare sa fie pus in locul lui dupa competenta,sa aiba toti asigurat traiul de fiecare zi si conditii omenesti de trai,sa nu mai  existe saraci si bogati ,nici guverne doar pentru ele,atunci sa scrie mai jos.Vreu sa stiu cum vedeti voi lumea noua.Sa vedem cine are curajul sa inceapa.

INTOARCEREA ACASA

 Astazi m-am trezit...

ma uit la chipul strain din oglinda,

in ochii caruia stau ascunsa eu

acum stiu cine sunt

in cap  aud pentru prima data vocea sinelui meu

nu mai sunt voci straine,care-mi vorbeau de pacat si de moarte...

mastile straine le-am aruncat mai departe,

sub ele e doar chipul perfect pe care-l privesc prima data

chipul meu real,frumos  si fara pata ...

noua fiinta care sunt eu 

vede intaia oara frumusetea florilor

aude vantul  printre frunze

si stralucirea vie a luminii

unde au fost toate acestea

de nu le-am stiut dinainte?

langa mine stau multimi de oameni

ei vad doar vechiul drum,doar caderea...

vom zbura asa putini spre cer

prea multi au ales iar durerea...

raman in urma parinti,

copii,prieteni dragi,frati si surori.

cu viata lor,cu alegerea lor...

noi ne ridicam aripile pentru zbor

spre cerul senin si dincolo de nori,

ei nu ne vad aripile si  nici plecarea

trambitele au sunat demult chemarea...

nu mai privim niciunul inapoi

 se -nchide in urma  cerul dupa noi

e aici,asa aproape ziua luminoasa

cand rasa ingerilor se intoarce ACASA.

.

TRANSFORMARI

In fiecare zi ne transformam mai vizibil sau mai putin vizibil,mai pe fata sau mai pe ascuns in fiinta care suntem cu adevarat.Nu mai suntem cei de ieri nici macar la nivel celular,ce  sa mai vorbim de sistemul de credinte sau valori.Cu cat crestem ,cu atat unghiul de vedere se schimba si noi cei de ieri nu mai suntem cei de azi,nu mai vedem lucrurile la fel si incet, incet urcam muntele din noi si ajungem sa avem privirea de ansamblu.Daca si azi vezi doar intunericul,doar dezadejdea si tristetea,doar partea goala a paharului,ca si ieri sau alaltaieri,atunci inseamna ca bati cu harnicie pasul pe loc.Din mizerie nu ne scoate nimeni,daca preferam sa innotam in mocirla nu ne da nimeni un prosop sa ne stergem,doar e alegerea noastra.Chiar daca nu credem lucrurile se schimba,pentru ca schimbarea este singurul lucru constant din Univers.Nu a zis nimeni ca va fi usor sa ajungem de la fiinta marunta care credem ca suntem,la fiinta mareata care suntem cu adevarat.Nimeni nu a mai facut asta inaintea noastra,noi suntem deschizatorii de drumuri,noi cei ce experimenteaza pe pielea lor ce inseamna acest lucru.Deci,rasa a ingerilor,sunteti pregatiti sa va deschideti aripile si sa zburati?

RENASTEREA IN LUMINA

Maine,parintii nostrii ,fratii nostrii ,prietenii nostrii sarbatoresc renasterea Mantuitorului din moarte.Noi cei pentru care IISUS nu a fost niciodata mort ci ascuns in adancul inimii noastre ce anume vom sarbatori?Tot o renastere,dar de data aceasta a fiintei pline de maretie care a venit sa aduca lumina Creatorului in inima omenirii.Noi suntem renasterea noi suntem lumina ,noi suntem copiii noii lumi. Maine,cand ceilalti vor sarbatori doar un simbol uitat in care nici ei nu mai cred,noi sa luminam din adancul sufletului nostru in toata maretia si splendoarea,lumina vesnica a focului lui Dumnezeu!   
Sa fim UNUL,intru LUMINA,intru IUBIRE,intru ADEVAR!!