LUCRURILE CARE NE UNESC

Intr-o lume dezbinata in asa de multe moduri,care zilnic este manipulata sa creeze noi dezbinari,a vorbi despre lucrurile care ne leaga este o adevarata provocare.Pentru noi,care cu chiu cu vai urcam muntele spre lumina,a vorbi despre ceea ce ne uneste este lucrul nostru de fiecare zi.Pentru ca daca te afli pe  deal vezi mult mai departe decat  daca te afli in vale iar daca ai urcat deja pe munte vezi cu usurinta intreg peisajul.Odata ce ai ajuns la convingerea interioara ca noi toti,asa de diferiti,suntem o singura fiinta intr-o singura constiinta,este usor sa spui altora acest adevar.Dar pentru cei care gandesc in termenii,eu -tu,sau al meu-al tau este greu sa creada ca ei ar fi una cu toti ceilalti.Adica eu si cersetorul de la coltul strazii suntem aceeasi fiinta!Asta nu-i posibil,pentru ca daca este posibil atunci trebuie sa-l ridic pe cersetor din tarana,sa-l duc la mine acasa,sa-l spal ,sa-l imbrac in ce am mai bun si sa-l pun in capul mesei sa manance ,el ,cersetorul!Iar asta este atat de greu chiar si printre cei care au pornit pe calea evolutiei sau ascensiunii personale.De e spun asta?Pentru ca daca toti cei cat de cat evoluati ar fi asa de constiinciosi,numarul cersetorilor ar scadea drastic.Dar sunt tot asa de multi!Unde ne e credinta?Nu-i putem ajuta pe toti,dar macar pe cei care putem sa nu-i ocolim...''Stii ce face Leana cu banii pe care-i dai?m-a intrebat o vecina.Se duce si isi ia tigari''.I-am spus ca pe mine nu ma intereseaza ce face cu ei,daca imi cere ii dau ce am si mi-e rusine cand nu am destui  bani si ea rabda de foame in coliba ei!Si asa cum este ea,lipsita de frumusete ,pitica, cu figura ei negricioasa ,balbaita cand ma uit in ochii ei IL vad pe Dumnezeu uitandu-se la mine.Si atunci chiar nu-mi pasa ce face cu ce ii dau eu,cum nu ar trebui sa pese nimanui ce face cersetorul cu banii  pe care i-a dat.Nu se accepta scuze...ca ei au mai mult ca noi,ca se pot duce la munca...ca nici eu nu am...nu merge cu de astea.Atata cat traim fiecare dintre noi trebuie sa punem in practica ceea ce credem.Daca eu ma simt UNUL numai cu familia mea,cu prietenii mei sau cu cei de care am nevoie la un moment dat,atunci inseamna ca sunt tare departe de calea luminii!!Toate sunt lucruri care ne unesc in mod natural...numai uitati-va in caz de catastrofe cum sare toata lumea in ajutor!Cum gasesc toti ceva de dat,cat de putin ,cum pun toti mana sa ajute.Starea de a fi UNUL este starea nostra de gratie divina si o scoatem la lumina atunci cand e mare nevoie de ea.Dar e mare nevoie zilnic,peste tot,in fiecare aspect al vietii noastre.Sa nu dispretuim pe nimeni,ca are mai putin ca noi,pentru ca acea fiinta este o fata a Creatorului nostru de unde ne privesc luminosi ochii lui Dumnezeu!