LUCRURI CARE NE DESPART

Dupa cum am mai spus,traind intr-o lume a iluziei lucrul de baza a fost impresia de separatie de intreg si de separatie intre noi,fiecare cu personalitatea lui,fiecare cu egoul lui,fiecare o fiinta de sine statatoare.Pentru a pastra distanta intre noi si ceilalti,pentru un efect maxim de separare am inceput inca de mici sa construim granite.Intai erau mici linii de demarcatie,de pilda tu erai baiat si tu erai fetita,tu te jucai  cu masinile iar fetitele cu papusile...Odata cu trecerea timpului,la granitele abia schitate au inceput sa se puna temeliile  zidului sau zidurilor cu care te vei separa de ceilalti.Au aparut diferentele sociale bazate pe ierarhia recunoscuta de toti...tu esti fiul lui cutare,care este...si are aia si cealalta,mai presus de fiica lui cutare care nu este prea important si nici avere nu are.Parintii ti-au inoculat ideea ca tu ai fi mai presus fata de altii si copiii cu care te jucai inainte fara sa vezi vreo diferenta ,devin acum,al lui cutare cu care nu mai trebuie sa ai de-a face ca el  nu-i la fel ca tine,ca vezi cine sunt parintii lui,ce neam  de sarantoci...si asa mai departe.Cam pana la 15 ani mai crezi ca poti sa iubesti orice fata sau baiat indiferent da starea lui sociala,dar  ti se pune in vedere ca nu-i de nasul  tau sau nu esti tu de teapa lui si noi caramizi  se adauga la zidul care te desparte de ceilalti.Curand iti  vei cunoaste locul in societatea rigid stratificata si vei umbla in general cu cei aflati pe aceeasi treapta sociala cu tine...bogatiii cu bogati,saracii cu cei ca ei.Acum ai zidurile atat de dure in jurul tau,incat nici sa poti,nu ti-ai mai face de lucru cu prietenii cu care te jucai prin nisip,cand nu conta decat jocul .Pe drumul devenirii tale in ''cineva''vei lasa in urma tot mai multi care altadata ti se pareau a fi potriviti  pentru a-ti fi prieteni ,si vei gasi altii  la fel ''cineva'' ca si tine.Dar asta nu inseamna ca vei da jos zidurile pe care cu migala le-ai construit..nu pentru ca daca le vei  da jos si vei fi tu insuti s-ar putea ca noi prieteni sa considere ca esti ''nepotrivit''si sa te dea la o parte.Si asa zid langa zid,inchisoare langa inchisoare traim unii langa altii fara a ne cunoaste vreodata cu adevarat.De ce sa renunti la ziduri ,cand intraga viata este o lupta si tu trebuie sa fi bine aparat?Chiar asa,de cine trebuie sa te tot  aperi,ca doar in jur sunt tot oameni ca tine,inchisi si ei intre niste ziduri!Asa este lumea actuala,cea in care ne ducem zilele.Dar pana cand va tot fi asa?Nu e de ajuns cat ne-am ascuns?Pentru ca inchisorile noastre au devenit asa de perfecte incat nici nu mai stim cum sa iesim din ele.Sa fie lucrurile care ne despart asa de importante incat sa nu putem renunta la ele?Sa ne uitam in sufletul nostru...oare chiar exista vreo diferenta intre noi?Sau doar dorinta egoului  nostru de a se simti superior altuia cu orice pret??Si oare se merita ,sa platim ambitia de a fi mai cu mot decat ceilalti cu pretul libertatii noastre?Va invit sa reflectati la acest lucru si sa fiti sinceri cu voi insiva:oare chiar nu mai desconsiderati pe nimeni?Oare ati dat jos toate zidurile care ne despart???