sâmbătă, 5 aprilie 2014

CURAJUL DE A FI NOI INSINE




Curajul de a fi noi insine a fost o provocare cu care ne mai confruntam si astazi,in fiecare zi a vietii noastre.Cum sa fi tu insuti dar in acelasi timp sa traiesti confortabil intre oameni?Cum sa fii astfel incat partea stranie din tine sa nu iasa la vedere?Si de ce trebuie sa ascunzi esenta fiintei tale,cand stii ca aceea este partea cea mai extraordinara din tine?Intrebarile ne-au macinat ani buni din existenta si stiu chiar copii,din cei veniti de curand care se confrunta cu aceleasi probleme.Cum sa recunosti ceea ce esti ca nu poti,au sa spuna ca esti un ciudat,nimeni nu te mai vrea prin preajma,iar daca te intorci cu spatele vor flutura semnificativ mana pe langa cap!Si asta ni s-a intamplat tuturor din primii ani de scoala pana astazi.Am invatat sa ne ascundem bine adevaratul eu.Niciunuia nu ne-a fost usor,mai ales in primii ani ,la scoala sau in anii tineretii cand fiecare vrea sa fie alaturi de ceilalti,acceptat ,sa nu mai fie singur.Nici in familie nu ne-a fost usor,majoritatea avand familii disfunctionale,parinti abuzivi ,lipsuri materiale cat incape si  marginalizare din partea societatii.Cel mai adesea ne-am considerat noi insine un 'nimeni'',asa cum ne vedeau toti imprejur.Atunci cum sa mai ai curajul de a fi tu insuti?Asta cred eu este si in momentul de fata cea mai mare provocare,acum cand indentitatea extraterestra iese din adancul constiintei noastre.Care are curajul sa spuna familiei,prietenilor ,cunoscutilor ,colegilor de serviciu"stii eu sunt extraterestru''!Va inchipuiti reactia lor ,nu ?Iar veti fi marginalizati,iar vor flutura mana pe langa cap.Si totusi nu suntem niste nimeni,acolo de unde venim,suntem fortele de elita ale Universului.Si totusi vine ziua cand vom recunoaste in gura mare adevarul despre noi si aceea va fi ziua libertatii noastre!!Sa fi tu insuti,ingerule,oriunde ai fi!!

2 comentarii:

  1. Multumesc LYA ! A fost ca o mangaiere ce ai spus aici... un MARE ADEVAR !!! ... "ne-am considerat noi insine un 'nimeni'',asa cum ne vedeau toti imprejur"... Problema este ca, atat de des ne-am spus ca "suntem un nimeni" ca am ajuns sa credem noi insine ca suntem "un NIMENI si un neansemnat!!!!"; chiar daca undeva in adancul inimii stiam ca nu e bine si corect. Nevoiti fiind sa ne descurcam cumva in aceasta lume, am tacut si ne-am ascuns lumina precum ratusca cea urata din poveste. Numai cine a simtit pe pielea lui o astfel de viata stie si intelege perfect tot ce ai spus aici. Citind acest articol , am retrait parca toate durerile si umilintele simtite de-a lungul vietii. Macar acum , avem mangaierea ca incet ,cu greu.... adevarul iese la lumina. Eu una, nu ma mai consider "ratusca cea urata"! Incet,pas cu pas,am invatat , ca EU si cei ca mine, sunt adevarul plin de frumusete al acestei lumi. Si cel mai important; am invatat sa nu ma m-ai doara batjocura celor din jur. Ii compatimesc si atat. Inca o data multumesc pentru aceste cuvinte spuse aici! Imi plac si desenele realizate de tine . Ai reusit sa redai in trasaturile si privirea chipurilor , o frumusete nepaminteana. Cu mult drag Mariana M.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mariana,nu te-am mai vazut de mult,asa ca imi pare bine ca mai esti pe aici..Ceea ce am scris este un lucru care ni s-a intamplat tuturor sio se mai intampla,din pacate si copiilor nostri.Dar o scoatem noi la capat,ca doar suntem cei mai buni.Te imbratisez cu drag,Mariana,mai ales ca noaptea ne intalnim pe dincolo...

    RăspundețiȘtergere