Cel mai dificil lucru pentru fiecare fiinta venita dintre stele,impartita intre nevoia de a fi acceptat si adevaratul eu,a ramas pastrarea increderii in sine.Daca este un loc unde oamenii ajung foarte usor si darama usor acea parte din noi,este increderea ce o avem in noi insine.Demolarea increderii de sine a inceput pentru noi de la cele mai fragede varste,poate chiar cu parintii,care observand ca copilul lor nu este ca si ceilalti,au inceput sa-l modeleze sa fie asa cum se cuvine.Adica sa nu spuna niciodata ceea ce crede in fata,ca nu se cuvine,sa se imbrace la fel cu toti ceilalti ca nu poate umbla cum vrea,ca sa nu zica lumea ceva,sa-si ascunda iubirea si orice manifestare exterioara legata de ea ca e rusine...sa faca exact tot ceea ce nu-l reprezinta.Noi veniti aici tocmai pentru a demola sistemul ,am fost siliti sa ne conformam.Adica nu era bine ce simteam noi ca e bine si atunci increderea in sine incepea sa se zdruncine.Apoi urma sistemul de invatamant...Noi cu standardele noastre ridicate am crezut ca daca invatam,rezutatele vor fi recunoscute si fiecare va fi la locul lui in ierarhia clasei,dar surpriza, altii stiau mai putin,dar notele erau mereu umflate ca de..era fiul directorului,al cutarui domn doctor,sau al cuiva important.Si increderea ca daca inveti ti se va da nota pe merit,se zdruncina din nou cand vedeai mediocrii luanduti-o inainte fara osteneala.Dupa ce de bine de rau si cu sacrificii foarte mari,ca in general nu ne-am nascut in familii instarite,terminam o scoala,credeam ca vom face ceea ce ne-am straduit din greu sa invatam,dar iar surpriza,acele slujbe erau pentru cei care au PCR,adica pile,cunostinte si relatii.Degeaba ai fost primul sau printre cei din frunte,degeaba e tot ce stii sa faci,pentru ca fiul sau fiica cutarui director,patron,medic care abia s-au tarat prin scoala vor primi locul de cinste.La 20 de ani increderea in sine s-a spulberat de tot si daca mai ai ghinionul sa fi mai banal ca infatisare,sa nu ai haine ultimul racnet al modei atunci esti deja daramat.Si asa merge toata viata, daca te lasi ingenuncheat greu va fi sa te mai ridici de jos.Acum unde-i stralucirea ta de fiinta de lumina,cand in jur toti te lovesc fara motiv?Care nu a avut perioade din viata cand pareai legat la stalpul infamiei si din toate partile te loveau toti pentru ca ai facut ceva ce nu se cuvine,ceva ce in ochii lor era un pacat de moarte fara sa te mai poti apara de multimea loviturilor?Credeti-ma eu am trecut prin asta si poate ca si voi...Dupa atatea sapaturi la increderea in sine,ea s-a surpat de mult.Te uiti in oglinda...aproape batran,fara sa fi facut nimic din ce ti-ai dorit,cu visurile sfaramate,scarbit de viata si lume,asta-i tot ce a mai ramas din tine,ruinele unei fiinte care a crezut ca va rasturna sistemul si va putea da lume de pamant daca vrea!Dar tu ai venit aici sa fi un invingator nu un invins si atunci trebuie sa gasesti in tine ultima ramasita de demnitate ,ultima farama din fiinta reala ca sa te ridici din noroi si sa te vezi cine esti cu adevarat !Daca in oglinda vezi o fiinta mareata ce razbate din spatele mastii purtate atata timp,daca printre zdrentele cu care te imbraci iti vezi stralucirea reala,daca in ochii a caror vedere s-a incetosat zaresti puterea inimaginabila pe care o credeai pierduta,atunci inseamna ca increderea in sine,cea sfaramata de mult sa inalta ca o stanca pe care vei cladi viitorul tau si viitorul acestei lumi!Tu ai puterea sa te regasesti si nimeni nu-ti va lua vreodata aceasta putere.Foloseste-o incepand de Acum!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu